LIBRÁȚIE, librații, s. f. (Astron.) Oscilație periodică a Lunii față de poziția sa medie, care permite observarea de pe Pământ a mai mult de jumătate din suprafața ei totală. – Din fr. libration.

LIBRÁȚIE, librații, s. f. (Astron.) Mișcare aparentă, de ușoară balansare a lunii față de poziția sa mijlocie, care permite observarea de pe pământ a ceva mai mult de jumătate din suprafața lunară. – Din fr. libration.

libráție (oscilație a lunii) (li-bra-ți-e) s. f., art. libráția (-ți-a), g.-d. art. libráției; pl. libráții, art. libráțiile (-ți-i-)

libráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. libráția (sil. -ți-a), g.-d. art. libráției; pl. libráții, art. libráțiile (sil. -ți-i-)

LIBRÁȚIE s.f. 1. (Astr.) Oscilație ușoară și aparentă a Lunii datorată orbitei ei eliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. Oscilație, unduire. [Gen. -iei, var. librațiune s.f. / cf. it. librazione, fr. libration, lat. libratio – balansare].[1]

LIBRÁȚIE s. f. 1. balansare aparentă a Lunii, datorată orbitei ecliptice pe care o descrie în jurul Pământului. 2. oscilație. (< fr. libration, lat. libratio)

*librațiúne f. (lat. libratio, -ónis. V. echilibru). Astr. Legănarea aparentă a luniĭ în prejuru axeĭ eĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.