LIBRĂRÍE, (1) librării, s. f. 1. Magazin în care se vând cărți. 2. (Înv.) Ocupația librarului. – Librar + suf. -arie (după fr. librairie).

LIBRĂRÍE, librării, s. f. 1. Magazin în care se vând cărți. 2. (Înv.) Ocupația librarului. – Librar + suf. -ărie (după fr. librairie).

LIBRĂRÍE, librării, s. f. 1. Magazin, prăvălie în care se vînd cărți. În holul hotelului «Național»... o mică librărie asortată cu cărțile care i-ar putea interesa pe oaspeți. STANCU, U.R.S.S. 10. Rezemat de vitrina librăriei. C. PETRESCU, C. V. 117. Toate traducerile ce se găsiră pe la librării. NEGRUZZI, S. I 343. 2. (Învechit) Ocupația de librar. Colegi în librărie. ODOBESCU, S. III 12.

librăríe (li-bră-) s. f., art. librăría, g.-d. art. librăríei; pl. librăríi, art. librăríile

librăríe s. f. (sil. -bră-), art. librăría, g.-d. art. librăríei; pl. librăríi, art. librăríile

LIBRĂRÍE s.f. Magazin în care se vând cărți. [Gen. -iei. / < fr. librairie, cf. lat. liber – carte].

LIBRĂRÍE s. f. magazin în care se vând cărți. (după fr. librairie)

LIBRĂRÍE ~i f. Magazin în care se vând cărți. [G.-D. librăriei; Sil. li-bră-] /<fr. librar + suf. ~ărie

librărie f. 1. profesiunea librarului și comerțul său; 2. prăvălie de cărți.

*librăríe f. (d. librar, ca fr. librairie, d. libraire). Profesiunea libraruluĭ. Prăvălia luĭ.

librăríe-papetăríe s. f. Librărie cu un raion de papetărie ◊ „Tot aici se va deschide în curând o librărie-papetărie.” I.B. 3 XII 70 p. 1. ◊ „Tot în acest complex s-a deschis și o librărie-papetărie.” R.l. 15 VII 78 p. 5 (din librărie + papetărie)

librăríe-pilót s. f. Librărie experimentală model ◊ „Ce este și ce-și propune o librărie-pilot: «Cartea Românească».” R.l. 15 I 72 p. 2 (din librărie + pilot)