LIBÓV s. n. (Învechit și arhaizant) Afecțiune puternică, dragoste, iubire, înflăcărare, pasiune. I-au pîndit femei... ca să-i ademenească... dar s-a dovedit că filozofii au de asemenea și o alcătuire ce nu cunoaște libovul. SADOVEANU, D. P. 110. Acei copaci nalți și mîndri, marturi cu a lor umbrire, De dezmierdări, de voroave, de libov și de iubire. CONACHI, P. 102. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi simpatic, plăcut, atrăgător. Înțeleg că ești bărbat cu libov și cu inima ca pînea. SADOVEANU, N. P. 53.

LIBÓV s. n. (Înv. și arh.) Dragoste, pasiune. ◊ Expr. A fi cu libov = a fi atrăgător, plăcut. – Slav (v. sl. ljubovi).

LÍBOV s. v. amabilitate, amor, atenție, curtoazie, dragoste galanterie, gentilețe, iubire, politețe.

líbov n., pl. inuzitat urĭ (vsl. lĭubovĭ, bg. libov. V. ĭubesc). Vechĭ. Iubire. – Și lĭúbov și ĭúbov.

libov s. v. AMABILITATE. AMOR. ATENȚIE. CURTOAZIE. DRAGOSTE. GALANTERIE. GENTILEȚE. IUBIRE. POLITEȚE.