Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

26 defini╚Ťii pentru liberare

LIBER├ü, liberez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acas─â dup─â efectuarea stagiului militar, a unei concentr─âri etc. 2. Tranz. (├Änv.) A elibera (o ╚Ťar─â, un popor). 3. (Jur.) A ierta un debitor de datorie. ÔÇô Din fr. lib├ęrer, lat. liberare.
LIBER├üRE, liber─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) libera ╚Öi rezultatul ei; eliberare; l─âsare la vatr─â. ÔŚŐ (Jur.) Liberare condi╚Ťionat─â = punerea ├«n libertate a unui de╚Ťinut, ├«nainte de executarea ├«n ├«ntregime a pedepsei, cu condi╚Ťia s─â fie muncitor, disciplinat ╚Öi s─â dea dovezi de ├«ndreptare. ÔÇô V. libera.
LIBER├ü, liberez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acas─â dup─â efectuarea stagiului militar, a unei concentr─âri etc. 2. Tranz. (├Änv.) A elibera (o ╚Ťar─â, un popor). ÔÇô Din fr. lib├ęrer, lat. liberare.
LIBER├üRE, liber─âri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a (se) libera ╚Öi rezultatul ei; eliberare; l─âsare la vatr─â. ÔÇô V. libera.
LIBER├ü, liberez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.; ├«n trecut) A l─âsa la vatr─â. (Refl.) Te faci la anul caporal. El se libereaz─â sergent ╚Öi r─âm├«i in locul lui. SADOVEANU, M. C. 55. S─â veni╚Ťi ├«ndat─â ce v─â ve╚Ťi libera, s─â-mi da╚Ťi m├«n─â de ajutor. BUJOR, S. 69. Hora se m─ârea... cu rezervi╚Öti ce se liberaser─â ├«n toamna aceea. SANDU-ALDEA, D. N. 197. 2. (├Änvechit, cu privire la ╚Ť─âri) A elibera (I). Jur─âm Francia s-o liber─âm! ALECSANDRI, P. II 84. ÔÖŽ (Cu privire la p─âr╚Ťi ale corpului, obiecte etc.) A face liber. A voit s─â-╚Öi libereze m├«inile care ╚Ťineau ceva. GALACTION, O. I 202.
LIBER├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) libera. 1. (Mil., ├«nvechit) L─âsare la vatr─â. 2. Eliberare (1). Au luptat pentru liberarea Greciei. GHICA, S. A. 119.
liberá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 libereáză
liberáre (pop.) s. f., g.-d. art. liberắrii; pl. liberắri
liber├í vb., ind. prez. 1 sg. liber├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. libere├íz─â
liberáre s. f., g.-d. art. liberării; pl. liberări
l├şber─â pr├íctic─â adj. + s. f.
l├şber─â tr├ęcere adj. + s. f. (sil. tre-)
LIBERÁ vb. 1. v. elibera. 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. a (se) elibera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. evacua.
LIBERÁRE s. 1. v. eliberare. 2. v. dezrobire. 3. v. ieșire. 4. (MIL.) eliberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. v. desfacere. 6. v. evacuare.
LIBER├ü vb. I. tr. 1. (├Än trecut) A l─âsa la vatr─â. 2. A elibera. [< fr. lib├ęrer, it., lat. liberare].
LIBER├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a libera ╚Öi rezultatul ei; (spec.) eliberare din armat─â, l─âsare la vatr─â. [< libera].
LIBER├ü vb. tr. 1. a l─âsa la vatr─â. 2. a elibera. (< fr. lib├ęrer, lat. liberare)
liberà v. 1. a pune în libertate; 2. a emite: a libera mandat de plată.
liberare f. 1. congediare definitiv─â a unui soldat care ╚Öi-a ├«mplinit serviciul; 2. Jur. desc─ârcare de o datorie, de o obliga╚Ťiune; 3. punere ├«n libertate a unui condamnat care ╚Öi-a sf├ór╚Öit pedeapsa.
*libera╚Ťi├║ne f. (lat. liber├ítio, -├│nis). Ac╚Ť─şunea de sa┼ş de a se libera: liberarea unu─ş de╚Ťinut, unu─ş soldat, une─ş ╚Ť─âr─ş. Jur. Pl─âtirea une─ş datori─ş. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie, dar ob. -├íre.
*liber├ęz v. tr. (lat. l├şbero, -├íre). Da┼ş drumu, da┼ş libertate, descarc de un servici┼ş, de o datorie: a libera un sclav, un de╚Ťinut, un soldat, un popor. Emit, eliberez: a elibera un mandat de plat─â.
LIBERA vb. 1. a elibera, a salva, a sc─âpa, a scoate, (├«nv. ╚Öi pop.) a slobozi, (pop.) a m├«ntui, (├«nv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) emancipa, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) m├«ntui, (pop.) a (se) slobozi, (├«nv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) desc─âtu╚Öa. (I-a ~ pe ╚Ť─âranii dependen╚Ťi.) 3. a se elibera, a ie╚Öi, a sc─âpa. (S-a ~ din ├«nchisoare.) 4. a (se) elibera, a sc─âpa, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armat─â?) 5. a se desprinde, a se elibera, a sc─âpa. (S-a ~ din str├«nsoare.) 6. a degaja, a desface, a elibera, a scoate, (├«nv. ╚Öi pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din funii.) 7. a elibera, a evacua, a goli. (A ~ o locuin╚Ť─â.)
LIBERARE s. 1. eliberare, salvare, sc─âpare, scoatere, (├«nv. ╚Öi pop.) slobozire, (pop.) m├«ntuire, (├«nv.) sc─âp─âtur─â. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipa╚Ťie, (├«nv. ╚Öi pop.) m├«ntuire, (pop.) slobozire, (├«nv. ╚Öi reg.) slobozenie, (├«nv.) slobozie, (fig.) desc─âtu╚Öare. (~ ╚Ť─âranilor dependen╚Ťi.) 3. eliberare, ie╚Öire, sc─âpare. (Dup─â ~ lui din ├«nchisoare.). 4. (MIL.) eliberare, l─âsare la vatr─â. (~ unui osta╚Ö ├«n termen.) 5. desfacere, desprindere, eliberare, sc─âpare, (├«nv. ╚Öi pop.) slobozire. (~ lui din str├«nsoare.) 6. eliberare, evacuare, golire. (~ unei locuin╚Ťe.)
LIBER și LIBERA v. Liber Pater.
LIBERA, Adalberto (1903-1963), arhitect italian. Prof. univ. la Floren╚Ťa ╚Öi Roma. Lucr─âri de orientare func╚Ťionalist─â (Palatul Congreselor din cartierul EUR, Cinema ÔÇ×AironeÔÇŁ ÔÇô ambele la Roma, casa scriitorului C. Malaparte la Capri).
LIBER├üRE (< libera) s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a elibera. 2. (Dr.) L. condi╚Ťionat─â = punere ├«n libertate a condamnatului, ├«nainte de executarea ├«n ├«ntregime a pedepsei, cu condi╚Ťia s─â fie st─âruitor ├«n munc─â, disciplinat ╚Öi s─â dea dovezi temeinice de ├«ndreptare, dar numai dup─â ce a executat cel pu╚Ťin jum─âtate din pedeaps─â (dac─â a avut mai pu╚Ťin de 10 ani) sau cel pu╚Ťin dou─â treimi (dac─â a avut mai mult de 10 ani). L. provizorie = m─âsur─â dispus─â de procuror sau de instan╚Ť─â de a pune ├«n libertate provizorie un inculpat arestat ├«ntr-o cauz─â penal─â. Ea se poate face sub control judiciar sau pe cau╚Ťiune.

Liberare dex online | sinonim

Liberare definitie

Intrare: libera
libera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: liberare
liberare substantiv feminin