liberare definitie

2 intrări

26 definiții pentru liberare

LIBERÁ, liberez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări etc. 2. Tranz. (Înv.) A elibera (o țară, un popor). 3. (Jur.) A ierta un debitor de datorie. – Din fr. libérer, lat. liberare.
LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (Jur.) Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. – V. libera.
LIBERÁ, liberez, vb. I. 1. Tranz. și refl. (Pop.) A da drumul sau a pleca acasă după efectuarea stagiului militar, a unei concentrări etc. 2. Tranz. (Înv.) A elibera (o țară, un popor). – Din fr. libérer, lat. liberare.
LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. – V. libera.
LIBERÁ, liberez, vb. I. Tranz. 1. (Mil.; în trecut) A lăsa la vatră. (Refl.) Te faci la anul caporal. El se liberează sergent și rămîi in locul lui. SADOVEANU, M. C. 55. Să veniți îndată ce vă veți libera, să-mi dați mînă de ajutor. BUJOR, S. 69. Hora se mărea... cu rezerviști ce se liberaseră în toamna aceea. SANDU-ALDEA, D. N. 197. 2. (Învechit, cu privire la țări) A elibera (I). Jurăm Francia s-o liberăm! ALECSANDRI, P. II 84. ♦ (Cu privire la părți ale corpului, obiecte etc.) A face liber. A voit să-și libereze mîinile care țineau ceva. GALACTION, O. I 202.
LIBERÁRE s. f. Acțiunea de a (se) libera. 1. (Mil., învechit) Lăsare la vatră. 2. Eliberare (1). Au luptat pentru liberarea Greciei. GHICA, S. A. 119.
liberá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 libereáză
liberáre (pop.) s. f., g.-d. art. liberắrii; pl. liberắri
liberá vb., ind. prez. 1 sg. liberéz, 3 sg. și pl. libereáză
liberáre s. f., g.-d. art. liberării; pl. liberări
líberă práctică adj. + s. f.
líberă trécere adj. + s. f. (sil. tre-)
LIBERÁ vb. 1. v. elibera. 2. v. dezrobi. 3. v. ieși. 4. a (se) elibera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. v. desprinde. 6. v. desface. 7. v. evacua.
LIBERÁRE s. 1. v. eliberare. 2. v. dezrobire. 3. v. ieșire. 4. (MIL.) eliberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. v. desfacere. 6. v. evacuare.
LIBERÁ vb. I. tr. 1. (În trecut) A lăsa la vatră. 2. A elibera. [< fr. libérer, it., lat. liberare].
LIBERÁRE s.f. Acțiunea de a libera și rezultatul ei; (spec.) eliberare din armată, lăsare la vatră. [< libera].
LIBERÁ vb. tr. 1. a lăsa la vatră. 2. a elibera. (< fr. libérer, lat. liberare)
liberà v. 1. a pune în libertate; 2. a emite: a libera mandat de plată.
liberare f. 1. congediare definitivă a unui soldat care și-a împlinit serviciul; 2. Jur. descărcare de o datorie, de o obligațiune; 3. punere în libertate a unui condamnat care și-a sfârșit pedeapsa.
*liberațiúne f. (lat. liberátio, -ónis). Acțĭunea de saŭ de a se libera: liberarea unuĭ deținut, unuĭ soldat, uneĭ țărĭ. Jur. Plătirea uneĭ datoriĭ. – Și -áție, dar ob. -áre.
*liberéz v. tr. (lat. líbero, -áre). Daŭ drumu, daŭ libertate, descarc de un serviciŭ, de o datorie: a libera un sclav, un deținut, un soldat, un popor. Emit, eliberez: a elibera un mandat de plată.
LIBERA vb. 1. a elibera, a salva, a scăpa, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi, (pop.) a mîntui, (înv.) a apuca, a ierta, a volnici. (I-a ~ din robie.) 2. a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) emancipa, (înv. și pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țăranii dependenți.) 3. a se elibera, a ieși, a scăpa. (S-a ~ din închisoare.) 4. a (se) elibera, a scăpa, (înv. și pop.) a (se) slobozi. (Te-ai ~ din armată?) 5. a se desprinde, a se elibera, a scăpa. (S-a ~ din strînsoare.) 6. a degaja, a desface, a elibera, a scoate, (înv. și pop.) a slobozi. (A ~ pe cineva din funii.) 7. a elibera, a evacua, a goli. (A ~ o locuință.)
LIBERARE s. 1. eliberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țăranilor dependenți.) 3. eliberare, ieșire, scăpare. (După ~ lui din închisoare.). 4. (MIL.) eliberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. desfacere, desprindere, eliberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (~ lui din strînsoare.) 6. eliberare, evacuare, golire. (~ unei locuințe.)
LIBER și LIBERA v. Liber Pater.
LIBERA, Adalberto (1903-1963), arhitect italian. Prof. univ. la Florența și Roma. Lucrări de orientare funcționalistă (Palatul Congreselor din cartierul EUR, Cinema „Airone” – ambele la Roma, casa scriitorului C. Malaparte la Capri).
LIBERÁRE (< libera) s. f. 1. Acțiunea de a elibera. 2. (Dr.) L. condiționată = punere în libertate a condamnatului, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, dar numai după ce a executat cel puțin jumătate din pedeapsă (dacă a avut mai puțin de 10 ani) sau cel puțin două treimi (dacă a avut mai mult de 10 ani). L. provizorie = măsură dispusă de procuror sau de instanță de a pune în libertate provizorie un inculpat arestat într-o cauză penală. Ea se poate face sub control judiciar sau pe cauțiune.

liberare dex

Intrare: libera
libera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: liberare
liberare substantiv feminin