LIBERALÍSM s. n. 1. Doctrină politică și economică bazată pe ideea dreptului individului la egalitate, proprietate, libertate de expresie și acțiune, care proclamă principiul neintervenției statului în economie, existența economiei de piață etc. 2. Atitudine de îngăduință excesivă față de greșelile altora. – Din fr. libéralisme.

LIBERALÍSM s. n. 1. Doctrină care, opusă socialismului și dirijismului, proclamă principiul nonintervenției statului în economie, în relațiile economice existente între indivizi, grupuri sociale sau națiuni; promovează ideea libertății economice, a liberului schimb, a liberei concurențe etc. 2. Atitudine de îngăduință excesivă față de greșelile altora. – Din fr. libéralisme.

LIBERALÍSM s. n. 1. Curent politic și ideologic născut în perioada luptei duse de burghezie împotriva feudalismului și a monarhiei absolute și care revendica instaurarea unui regim parlamentar constituțional; acest curent devine cu timpul profund reacționar, trădînd principiile egalitare arborate altădată și luptînd deschis împotriva proletariatului revoluționar. Să luăm unul din mijloacele prin care cei din banda falsului liberalism au reușit a fi trimiși în parlament. DEMETRESCU, O. 195. Se întreprinsese publicarea unei foi literare... dar vîntul pe atunci nu sufla la liberalism; ideile noastre nu erau gustate de... guvern care... suprimă foaia. NEGRUZZI, S. I 334. 2. Atitudine de îngăduință excesivă față de greșelile altora. În raportul la congresul al XIX-lea al P.C.U.S. tovarășul Malenkov arată că organizațiile de partid trebuie să ducă o luptă hotărîtă împotriva liberalismului și nepăsării față de greșelile și denaturările ideologice, pentru ridicarea vigilenței revoluționare față de orice abatere de la marxism-leninism. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 5, 7.

liberalísm s. n.

liberalísm s. n.

LIBERALÍSM s.n. 1. Doctrină politică și economică apărută în epoca de ascensiune a burgheziei industriale, când aceasta lupta împotriva aristocrației feudale pentru cucerirea puterii, care tindea să lărgească dreptul de vot și să admită în anumite limite libertăți democratice; 2. Atitudine excesiv tolerantă și binevoitoare față de greșelile altora; împăciuitorism. [< fr. libéralisme].

LIBERALÍSM s. n. 1. doctrină politică și economică, în epoca de ascensiune a burgheziei, care tindea să îngrădească monarhia prin parlament, să lărgească dreptul de vot și să admită libertăți democratice. 2. atitudine tolerantă; împăciuitorism. (< fr. libéralisme)

LIBERALÍSM n. 1) Curent ideologic și social-politic care promovează inițiativa privată, ce se opune comunismului și dirijismului. 2) fig. Toleranță excesivă. /<fr. libéralisme

liberalism n. 1. opiniunile, principiile liberalilor; 2. fig. lărgime de sentimente, de idei.

*liberalízm n. Opiniunea celor cu ideĭ liberale. Opiniunea liberalilor (colectiviștilor).