Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru liber-arbitru

LIBER-ARB├ŹTRU s. m. (├Än filozofia idealist─â) Capacitatea omului de a ac╚Ťiona numai dup─â voin╚Ťa sa, independent de orice alt─â influen╚Ť─â; aceast─â concep╚Ťie idealist─â se opune determinismului, neg├«nd existen╚Ťa legilor obiective ale materiei ╚Öi societ─â╚Ťii.
!l├şber-arb├ştru (-bi-tru) s. n., art. l├şberul-arb├ştru (dar: liberul s─âu arbitru)
l├şber-arb├ştru adj. + s. n. (sil. -tru); pl. l├şber-arb├ştri[1]
LIBER-ARB├ŹTRU s.n. (Fil.) Interpretare voluntarist─â absolutizant─â a libert─â╚Ťii, opus─â determinismului, care neag─â existen╚Ťa legilor obiective ale naturii ╚Öi ale societ─â╚Ťii, consider├ónd c─â omul poate ac╚Ťiona numai dup─â voin╚Ťa sa, independent de orice alt─â condi╚Ťionare. [Dup─â fr. libre arbitre].
LIBER-ARB├ŹTRU m. Libertate absolut─â de a ac╚Ťiona ╚Öi de a lua hot─âr├óri conform propriei voin╚Ťe. /liber + arbitru
liber arb├ştru subst. No╚Ťiune filozofic─â ╚Öi etic─â (moral─â) care desemneaz─â o libertate absolut─â a voin╚Ťei omului, privit─â ca o independen╚Ť─â total─â fa╚Ť─â de necesitatea ╚Öi cauzalitatea obiectiv─â. ÔÇô Din liber + arbitru.

Liber-arbitru dex online | sinonim

Liber-arbitru definitie

Intrare: liber-arbitru (s.m.)
liber-arbitru 1 s.m. substantiv masculin
Intrare: liber-arbitru (s.n.)
liber-arbitru 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular