LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Vărsarea cîtorva picături dintr-o băutură (mai ales vin) înainte de a bea din ea, în semn de închinare zeilor; p. ext. închinare la o petrecere. De intră în vro crîcimă nu numai închin paharele... dară fac o adevărată libație morții. RUSSO, S. 25. – Variantă: libațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, M. N. 84) s. f.