libațiune definitie

13 definiții pentru libațiune

LIBÁȚIE, libații, s. f. (în practicile religioase din Antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦ P. ext. închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [Var.: libațúne s. f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.
LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.
LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Act ritual care consta în gustarea și apoi vărsarea unei cupe de vin, lapte etc. ca omagiu adus divinității. ♦ P. ext. Închinare a paharului cu băutură în cinstea cuiva la o petrecere. [Var.: libațiúne s. f.] – Din fr. libation, lat. libatio, -onis.
LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.
LIBÁȚIE, libații, s. f. (În antichitate) Vărsarea cîtorva picături dintr-o băutură (mai ales vin) înainte de a bea din ea, în semn de închinare zeilor; p. ext. închinare la o petrecere. De intră în vro crîcimă nu numai închin paharele... dară fac o adevărată libație morții. RUSSO, S. 25. – Variantă: libațiúne (pronunțat -ți-u-) (HOGAȘ, M. N. 84) s. f.
LIBAȚIÚNE s. f. v. libație.
libáție (ceremonie) (-ți-e) s. f., art. libáția (-ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (-ți-i-)
libáție s. f. (sil. -ți-e), art. libáția (sil. -ți-a), g.-d. art. libáției; pl. libáții, art. libáțiile (sil. -ți-i-)[1]
LIBÁȚIE s.f. (Ant.) Act religios care consta în vărsarea unei cupe de vin, de lapte etc. în cinstea zeilor după ce cineva și-a muiat buzele în ea. ♦ (P. ext.) Ridicare de pahar, închinare la o petrecere. [Gen. -iei, var. libațiune s.f. / cf. lat. libatio, fr. libation].
LIBAȚIÚNE s.f. v. libație.
LIBÁȚIE s. f. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere. (< fr. libation, lat. libatio)
libați(un)e f. 1. vărsare de vin sau de alt lichid în onoarea unei divinități: să facem trei libații după modul cel antic AL.; 2. fam. sorbirea vinului: a face libațiuni copioase.
*libațiúne f. (lat. libátio, -ónis, d. libare, a face libațiune). Vărsare de vin saŭ de alt lichid în onoarea zeilor la ceĭ vechĭ (și chear și azĭ p. morțĭ): libațiunile se făceaŭ de ordinar în aintea sacrificĭuluĭ. Fig. Fam. Acțiunea de a bea mult: a face libațiunĭ copioase. – Și -áție.

libațiune dex

Intrare: libație
libațiune
libație substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e