LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, leși, s. m. și f. (Înv.) Polonez. [Var.: leș s. m.] – Din ucr. ljach.

LEAH, -Ă, pl. m. leși, s. m. și f. (Învechit) Polonez(ă). – Variantă: leș s. m.

leah (înv.) s. m., pl. leși

leáhă (înv.) s. f.

leah s. m., pl. leși

leáhă s. f., pl. léhe

LEAH s. v. polon, polonez.

leáh (-léhi), s. m. – Polonez. – Var. (înv.) leav, leș. Sl. lĕchŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Byhan 317), cf. rut. ljach, tc. leh. – Der. leașcă, s. f. (poloneză); leșesc, adj. (polon); leșește, adv. (ca polonezii); Lehia, s. f. (Polonia, înv.); Lehliu, nume propriu, din tc. lehli „polonez”.

LEAH leși m. înv. Persoană care face parte din populația Lehiei (Poloniei) sau este originară din Lehia; polonez. /<ucr. ljach

Leah a. și m. (pl. Leși), numele arhaic și popular al Polonului: cu Leahul, cu Maghiarul, cu Turcul încruntat AL. [Rus. LĬEHŬ].

leah și leav, leáșcă d., pl. Leșĭ, Lește. (vrus. Lĭehŭ, Lĕahŭ, pol. Lech, Lach, vsl. Lenhŭ. Bern. 1, 705). Vechĭ. Azĭ pop. Polon. V. leșesc.

leah s. v. POLON. POLONEZ.

leáh, lehi, (leș), s.m. – (arh.) Polonez: „La lumina stelelor / Trece-om munții leșilor” (Bârlea, 1924: 87). ♦ (top.) Fața Leahului, fânațe în Săliștea de Sus (Vișovan, 2005). ♦ (onom.) Leach, Leaha, Leahu, nume de familie (27 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. lěchǔ (Miklosich, cf. DER), cf. ucr. ljach (DER); din rus. lǐehǔ (Șăineanu, Scriban); din ucr. ljach (DEX).[1] modificată

leah, lehi, s.m. – Polonez. Supranume (ex. Ioana Leahului). – Sl. lěchǔ, prin intermediul ucr. ljach (DER).[1]

LEȘE, Grigore (n. 1954, sat Stoiceni, jud. Maramureș), muzician român. De formație academică și tradițională, instrumentist (fagot, tilincă, fluier, caval, percuție) și interpret vocal de folclor. Valorifică tehnici intonaționale arhaice, specifice Țării Lăpușului (ex.: horea cu „noduri” sau „în grumaz”), bazate pe frângerea emisiunii vocale prin utilizarea loviturii de glotă pe voce în falset. Turnee în Europa și S.U.A.