LEZIÚNE, leziuni, s. f. 1. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). 2. (Jur.) Prejudiciu material al unei părți dintr-un contract. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.

LEZIÚNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). [Pr.: -zi-u-] – Din fr. lésion, lat. laesio, -onis.

LEZIÚNE, leziuni, s. f. Rană (căpătată prin lovire, rănire etc. sau ca urmare a unei boli). Leziune pulmonară. ▭ Nu există un raport direct între intensitatea și gravitatea aparentă a leziunilor hepatice și gravitatea reală a bolii. NICOLAU, H. I. 50. Cu progresele histologiei patologice se lămuresc mai bine și leziunile ficatului. BABEȘ, O. A. I 422. N-am vro leziune la față? CONTEMPORANUL, VII 487. – Pronunțat: -zi-u-.

leziúne (-zi-u-) s. f., g.-d. art. leziúnii; pl. leziúni

leziúne s. f. (sil. -zi-u-), g.-d. art. leziúnii; pl. leziúni

LEZIÚNE s. v. rană.

LEZIÚNE s.f. 1. Modificare patologică a țesuturilor; rană, plagă. 2. (Jur.) Prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. [Pron. -zi-u-. / cf. fr. lésion, lat. laesio].

LEZIÚNE s. f. 1. alterare morfologică a unui țesut, organ sau organism; rană, plagă. 2. (jur.) prejudiciu material care afectează o parte dintr-un contract oneros. (< fr. lésión, lat. laesio)

LEZIÚNE ~i f. Vătămare a unui țesut organic cauzată de o traumă; rană. [G.-D. leziunii; Sil. -zi-u-] /<fr. lésion, lat. laesio, ~onis

leziune f. 1. Med. rană: leziune la inimă; 2. Jur. daună suferită.

*leziúne f. (lat. láesio, -ónis. V. leșin). Acțiunea de a leza. Rezultatu acesteĭ acțiunĭ, rană, contuziune. Fig. Pagubă, prejudiciŭ.

LEZIUNE s. (MED.) bubă, plagă, rană, (pop.) meteahnă, (înv. și reg.) beleaznă, (reg.) oajdă, (înv.) rănitură. (Are o ~ adîncă la braț.)