LEXICÁL, -Ă, lexicali, -e, adj. Care aparține lexicului, privitor la lexic, de lexic. – Din fr. lexical.

LEXICÁL, -Ă, lexicali, -e, adj. Care aparține lexicului, privitor la lexic, de lexic. – Din fr. lexical.

LEXICÁL, -Ă, lexicali, -e, adj. Privitor la lexic, care aparține lexicului, de lexic. Împrumuturi lexicale. ▭ Constatarea disparițiilor lexicale este o operație foarte grea, pentru motivul că ele nu sînt (și nici n-au cum să fie) înregistrate. IORDAN, L. R. 124.

lexicál adj. m., pl. lexicáli; f. lexicálă, pl. lexicále

lexicál adj. m., pl. lexicáli; f. sg. lexicálă, pl. lexicále

LEXICÁL, -Ă adj. Referitor la lexic, de lexic, al lexicului. [Cf. germ. lexikalisch].

LEXICÁL, -Ă adj. referitor la lexic. (< fr. lexical)

LEXICÁL ~ă (~i, ~e) Care ține de lexic; propriu lexicului. Împrumut ~. /<fr. lexical

LEXICÁL, -Ă adj. (cf. germ. lexikalisch): în sintagmele ambiguitate lexicală, calc lexical, contaminație lexicală, corespondență lexicală, echivoc lexical, elipsă lexicală, fond lexical principal, modificare lexicală, sens lexical, sistem lexical, structură lexicală, sufix lexical, sufixație lexicală, temă lexicală și variantă lexicală (v.).