levențică definitie

22 definiții pentru levențică

LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.
LEVENȚÍCĂ s. f. v. levănțică.
LIVĂNȚÍCĂ s. f. v. levănțică.
LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare, întrebuințată în medicină și în industria parfumurilor; lavandă (Lavandula angustifolia). [Var.: levențícă, livănțícă s. f.] – Levantă (înv. „levănțică” < ngr.) + suf. -ică.
LEVENȚÍCĂ s. f. v. levănțică.
LIVĂNȚÍCĂ s. f. v. levănțică.
LEVĂNȚÍCĂ s. f. Plantă erbacee din familia labiatelor, cu flori albastre plăcut mirositoare întrebuințate în medicină, în farmacie și la fabricarea parfumurilor (Lavandula officinalis). Totul mirosea a levănțică. CAMILAR, N. II 175. Venea dintr-acolo o răcoare ușoară cu miros de levănțică. SADOVEANU, Z. C. 296. – Variante: levențícă, livănțícă (ARGHEZI, P. T. 145) s. f.
LEVENȚÍCĂ s. f. v. levănțică.
LIVĂNȚÍCĂ s. f. v. levănțică.
levănțícă s. f., g.-d. art. levănțícii
levănțícă s. f., g.-d. art. levănțícii
LEVĂNȚÍCĂ s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.
LEVĂNȚÍCĂ f. Plantă erbacee cu flori albastre, plăcut mirositoare, folosită în medicină și în industria parfumurilor. [G.-D. levănțicii] /levantă + suf. ~ică
levant (levențică) n. plantă aromatică din fam. labiatelor cu flori albastre, întrebuințată în medicină (Lavandula vera). [Gr. mod.].
levențică f. V. levant.
livănțică f. V. levențică: apă de livănțică.
levántă f., pl. e (ngr. levánta, bg. levanta, parfum lichid, lavanda, lavandă; turc. lavanda, ngr. lavantis, -idos, lavandă, d. it. lavanda, care vinde, d. lavare, a spăla, fiind-că floarea de „lavandulă” se întrebuințează la parfumat apa de toaletă). Sud. O plantă labiată cu florĭ albastre (lavándula [vera și officinalis]). Parfum făcut din florile acesteĭ plante. – Și levant, livant (est) m. ca plantă și n. ca parfum. Și livănțică, levențică (sud), pl. ele; și levănțuĭcă (Br.-Voin.), pl. ĭ.
levențícă, V. levantă.
livánt, livănțică, V. levantă.
LEVĂNȚI s. (BOT.) 1. (Lavandula angustifolia) lavandă, (înv. și reg.) spichinat, (înv.) șpic. 2. (Lavandula officinalis) (rar) levant, (reg.) aspic, spichinat.
LEVĂNȚÍCĂ (< levantă, înv., „id”) s. f. Plantă perenă, spontană sau cultivată, din familia labiatelor, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30-70 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate, grupate în inflorescențe (Lavandula angustifolia). Florile sunt folosite în parfumerie, la extragerea unui ulei eteric și în farmacie, ca sedativ.
LAVANDULA L., LEVĂNȚICĂ, fam. Labiatae. Gen originar din India, Insulele Canare, regiuni mediteraneene, arbuști, semiarbuști sau erbacee, bienale. Flori (corolă bilobată, violetă, albastră, lobul superior cu 2 crestături, cel inferior cu 3 crestături, stamine libere, caliciul Cilindric 5-dințăt, cu 13-15 nervuri, albastru, păros) plăcut mirositoare, dispuse 2-10 în verticile reunite într-o inflorescență spiciformă, lungă pînă la 10 cm, fără peduncul. Frunze opuse, foarte înguste, cu margini revolute, nedivizate sau divizate.

levențică dex

Intrare: levănțică
levențică
levănțică substantiv feminin
livănțică
livănțică
levențică
levănțică