levantin definitie

15 definiții pentru levantin

LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară sau locuitor din Levant; p. restr. negustor originar din Levant. 2. Adj. Care aparține Levantului sau levantinilor, privitor la Levant ori la levantini. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Levantului sau era originară de acolo; p. restr. negustor originar din aceste locuri. 2. Adj. Care aparține Levantului sau populației lui, privitor la Levant sau la populația lui, specific Levantului. ♦ (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. – Din fr. levantin.
LEVANTÍN, -Ă, levantini, -e, adj. (Învechit) Originar din Levant (= regiunile răsăritene ale Mării Mediterane), care se referă la Levant, specific Levantului. Mătase levantină. ▭ Comerțul levantin atrage aventurieri din toate semințiile. BART, E. 130. ♦ (Substantivat) Locuitor din Levant (mai ales din porturile acestuia); negustor originar din aceste locuri.
levantín1 (locuitor) adj. m., s. m., pl. levantíni; adj. f., s. f. levantínă; pl. levantíne
levantín2 (etaj al pliocenului) s. n.
!levantín3/levantínă (țesătură) (înv.) s. n. / s. f.
levantín (locuitor) s. m., adj. m., pl. levantíni; f. sg. levantínă, g.-d. art. levantínei, pl. levantíne
levantín (geol.) s. n.
levantín s. n. /levantínă s. f. (țesătură), pl. levantínuri /levantíne
LEVANTÍN, -Ă adj., s.m. și f. 1. (Locuitor) care aparține Levantului, din Levant, specific Levantului. 2. (Depr.) Necinstit, ipocrit, intrigant. 3. (Geol.) (Care aparține de) ultimul etaj al pliocenului din România. [Cf. it. levantino, fr. levantin, cf. Levant – denumire dată în trecut litoralului răsăritean al Mării Mediterane].
LEVANTÍN, -Ă I. adj., s. m. f. 1. (locuitor) din Levant. 2. (depr.) necinstit, ipocrit, intrigant. II. adj., s. n. (din) ultimul etaj al pliocenului din România. (< fr. levantin)
levantin a. și m. originar din Levant.
*levantín, -ă adj. (it. levantino). Din Levant: regiunile levantine. Subst. Locuitor din Levant (maĭ ales vorbind de ceĭ ce nu-s nicĭ Turcĭ, nicĭ Arabĭ).
*levantínă f., pl. e (fr. lévantine). Un fel de stofă de matasă netedă care se făcea la început în Levant. – Pe la 1800 și levantín, n., pl. urĭ.
LEVANTIN, ultimul etaj (vârstă) al Pliocenului din România, în depozite lacustre, caracterizat prin lamelibranhiate, gasteropode și mamifere; uneori, conține lignit.

levantin dex

Intrare: levantin (adj.)
levantin adjectiv substantiv neutru
Intrare: levantin (s.m.)
levantin substantiv masculin substantiv neutru