LEVÁNT s. v. levănțică.

levant (levențică) n. plantă aromatică din fam. labiatelor cu flori albastre, întrebuințată în medicină (Lavandula vera). [Gr. mod.].

Levant n. nume general al țărilor cari înconjoară basinul oriental al Medireranei (Turcia, Siria, Grecia, Egiptul); Schelele Levantului, porturi comerciale ale Mediteranei orientale, supuse dominațiunii turcești.

1) levánt, V. levantă.

2) *levánt n., pl. urĭ (it. levante, part. d. levarsi, a răsări; fr. lévant. V. ĭaŭ, luat). Orient, răsărit. (Cînd înseamnă „țările din estu Mediteraneĭ”, se scrie cu L mare).

levántă f., pl. e (ngr. levánta, bg. levanta, parfum lichid, lavanda, lavandă; turc. lavanda, ngr. lavantis, -idos, lavandă, d. it. lavanda, care vinde, d. lavare, a spăla, fiind-că floarea de „lavandulă” se întrebuințează la parfumat apa de toaletă). Sud. O plantă labiată cu florĭ albastre (lavándula [vera și officinalis]). Parfum făcut din florile acesteĭ plante. – Și levant, livant (est) m. ca plantă și n. ca parfum. Și livănțică, levențică (sud), pl. ele; și levănțuĭcă (Br.-Voin.), pl. ĭ.

levant s. v. LEVĂNȚICĂ.

LEVANT (în it. „răsărit de soare”) 1. Denumire dată în trecut litoralului răsăritean al M. Mediterane (Asia Mică, Siria, Liban, Egipt), ocupat de musulmani și frecventat din sec. 11 de negustori creștini. Comerțul cu L. a fost dominat de negustorii italieni (din Veneția și Genova în special) până la sfârșitul sec. 15, când supremația a trecut de partea turcilor otomani. Din inițiativa lui Colbert a fost creată Compania Levantului (1670), companie franceză de comerț având scopul de a controla comerțul din bazinul oriental al M. Mediterane. Și-a încetat activitatea după 1678. 2. Regiune geografică în E Spaniei, cuprinzând provinciile Castelón de la Plana, Valencia, Alicante și Murcia. Climat semiarid: culturi de măslini, viță de vie. Picturi rupestre din Epipaleolitic.