LEUCÓM, leucoame, s. n. Boală de ochi constând în formarea unei pete albe pe cornee și care poate duce la orbire; albeață. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucome.

LEUCÓM, leucoame, s. n. Boală de ochi constând în formarea unei pete albe pe cornee și care poate duce la orbire; albeață. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucome.

LEUCÓM, leucoame, s. n. Boală de ochi constînd în localizarea unei pete albe pe cornee; albeață. În toată lumea se numără peste cinci milioane de oameni care și-au pierdut vederea numai datorită leucoamelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 372, 1/3. – Pronunțat: le-u-.

leucóm (le-u-) s. n., pl. leucoáme

leucóm s. n. (sil. le-u-), pl. leucoáme

LEUCÓM s. (MED.) albeață, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală.

LEUCÓM s.n. Boală de ochi, manifestată prin formarea unor pete albe pe cornee; (pop.) albeață. [Pl. -oame. / < fr. leucome].

LEUCÓM s. n. boală de ochi prin formarea unor pete albe pe cornee; albeață. (< fr. leucome)

LEUCÓM ~oáme n. Stare patologică care constă în apariția pe corneea ochiului a unor pete albe; albeață. /<fr. leucome

LEUCOM s. (MED.) albeață, (prin Transilv. și Ban.) preveșteală.