!leucínă (le-u-) s. f., g.-d. art. leucínei; pl. leucíne

leucínă s. f. (sil. le-u-), g.-d. art. leucínei

LEUCÍNĂ s.f. Aminoacid care se găsește în splină, în pancreas etc., indispensabil în nutriție. [< fr. leucine].

LEUCÍNĂ s. f. aminoacid din splină, pancreas etc., omolog al glicocolului, indispensabil în nutriție. (< fr. leucine)

LEUCÍNĂ (< fr. {i}; {s} leuco-) s. f. Aminoacid care intră în compoziția majorității proteinelor animale sau vegetale; se găsește în splină, pancreas, ganglionii limfatici, melasa sfeclei de zahăr etc. Descoperit în 1819, este unul dintre aminoacizii esențiali pentru om. Folosit în tratarea bolilor de ficat, anemiilor și altor afecțiuni.