Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru leu╚Ötean

LEU╚śTE├üN s. m. Plant─â erbacee aromat─â, cu miros p─âtrunz─âtor, din familia umbeliferelor, ale c─ârei frunze sunt folosite drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-u╚Ö-] ÔÇô Et. nec.
LEU╚śTE├üN s. m. Plant─â erbacee aromat─â, cu miros p─âtrunz─âtor, din familia umbeliferelor, ale c─ârei frunze sunt ├«ntrebuin╚Ťate drept condiment (Levisticum officinale). [Pr.: le-u╚Ö-] ÔÇô Et. nec.
LEU╚śTE├üN s. m. Plant─â erbacee aromat─â din familia umbeliferelor, cultivat─â prin gr─âdini ╚Öi ├«ntrebuin╚Ťat─â drept condiment (Levisticum officinale). Frunz─â verde leu╚Ötean, ╚śi un fir de m─âghiran. BIBICESCU, P. P. 189. ÔÇô Pronun╚Ťat: le-u-.
leușteán (le-uș-) s. m.
leușteán s. m.
LEU╚śTE├üN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) lu╚Ötereag, buruiana-lingorii.
leu╚Öte├ín (-├ęni), s. m. ÔÇô Plant─â umbelifer─â, Levisticum officinale. Origine ├«ndoielnic─â. Provine f─âr─â ├«ndoial─â din lat. ligusticum, poate prin intermediul mag. l├ęstv├ín, l├ęsty├ín (Cihac, II, 511; Scriban; G├íldi, Dict., 179); dar fonetismul nu e clar. Poate a influen╚Ťat ├«n rom. prezen╚Ťa ngr. ╬╗╬╣╬│╬┐¤â¤ä╬Á߯╗¤ë.
LEU╚śTE├üN m. Plant─â erbacee cu miros p─âtrunz─âtor, ale c─ârei frunze sunt folosite drept condiment. [Sil. le-u╚Ö-] /Orig. nec.
leuștean m. plantă aromatică cu florile galbene, bună împotriva tusei la vite: din rădăcina-i se stoarce un suc cu care se freacă cel bolnav de lângoare, iar din frunza de leuștean se face ceaiu de băut (Levisticum). [Ung. LESTYÁN].
leu╚Öte├ín m., pl. en─ş (ung. lesty├ín, indirect d. lat. levisticum ├«ld. lig├║sticum adic─â ÔÇ×din LiguriaÔÇŁ; vgr. ligystik├│n; it. lev├şstico, fr. liv├Ęche). O plant─â umbelifer─â aromatic─â ale c─âre─ş gr─âun╚Ťe a┼ş propriet─â╚Ť─ş stimulante (levisticum [officin├íle ╚Öi lig├║sticum]). Frunzele lu─ş se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n buc─ât─ârie, ─şar r─âd─âcina ├«n medicin─â. ÔÇô ╚śi leo-.
LEU╚śTEAN s. (BOT.; Levisticum officinale) (reg.) lu╚Ötereag, buruiana-lingorii.
leu╚Ötean-bro╚Ötesc s. v. PICIORUL-COCO╚śULUI.
LEU╚śTE├üN s. m. Plant─â legumicol─â peren─â, aromat─â, cu miros caracteristic, din familia umbeliferelor, originar─â din regiunea mediteranean─â, ├«nalt─â de 1 m, cu frunze mari, alungite, verzi-brum─ârii, rezistente la temperaturi sc─âzute (Levisticum officinale). Frunzele ╚Öi semin╚Ťele au un con╚Ťinut bogat ├«n uleiuri eterice; se folose╚Öte ├«n alimenta╚Ťie. ├Än medicin─â este utilizat intern ├«n tratarea hipertensiunii, anorexiei, bron╚Öitei, constipa╚Ťiei etc.
LEU╚śTEAN, Elena (n. 1935, sat Stupini, jud. Bra╚Öov), gimnast─â rom├ón─â. Component─â a echipei care a cucerit medalia de bronz la Jocurile Olimpice de la Melbourne (1956), deschiz├ónd calea performan╚Ťelor pentru gimnastica rom├óneasc─â.
leuștean s. m. sg. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.

Leuștean dex online | sinonim

Leuștean definitie

Intrare: leuștean
leuștean substantiv masculin