LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.

LEPUÍRE, lepuiri, s. f. Acțiunea de a lepui și rezultatul ei. – V. lepui.

LEPUÍ, lepuiesc, vb. IV. Tranz. A netezi extrem de fin suprafața unei piese metalice cu ajutorul unei substanțe abrazive speciale. – Et. nec.

LEPUÍRE, lepuiri, s. f. Acțiunea de a lepui și rezultatul ei. – V. lepui.

lepuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiésc, imperf. 3 sg. lepuiá; conj. prez. 3 lepuiáscă

lepuíre s. f., g.-d. art. lepuírii; pl. lepuíri

lepuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lepuiésc, imperf. 3 sg. lepuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lepuiáscă

lepuíre s. f., g.-d. art. lepuírii; pl. lepuíri

A LEPUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor piese metalice) A netezi fin cu o substanță abrazivă specială. /Orig. nec.

LEPUÍRE (< lepui) s. f. Operație de netezire avansată a suprafețelor metalice cu ajutorul unor granule abrazive foarte fine, în suspensie într-un lubrifiant, într-o pastă etc., folosind dispozitive speciale (mașini de lepuit), cu ajutprul cărora traiectoriile granulelor pe suprafețele de prelucrat nu se suprapun.