LEORPĂÍ, leórpăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. [Prez. ind. și: leorpăiesc] – Formație onomatopeică.

LEORPĂÍT, leorpăituri, s. n. (Reg.) Faptul de a leorpăi; zgomot (neplăcut) produs de cel care mănâncă sau bea ceva cu lăcomie. – V. leorpăi.

LEORPĂÍ, leorpăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A mânca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. – Formație onomatopeică.

LEORPĂÍT, leorpăituri, s. n. Faptul de a leorpăi; zgomot (neplăcut) produs de cel care mănâncă sau bea ceva cu lăcomie. – V. leorpăi.

LEORPĂÍ, leorpăiesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A mînca sau a bea ceva sorbind cu zgomot. Eu și Ionică leorpăim flămînzi din lingurile de lemn. VLAHUȚĂ, O. A. II 88. – Pronunțat: leor-.

!leorpăí (a ~) (reg.) (leor-) vb., ind. prez. 3 sg. leórpăie/leorpăiéște, imperf. 3 sg. leorpăiá; conj. prez. să leórpăie/să leorpăiáscă

leorpăít (reg.) (leor-) s. n., pl. leorpăíturi

leorpăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorpăiésc / leórpăi, imperf. 3 sg. leorpăiá; conj. prez. 3 leorpăiáscă / leórpăie

leorpăít s. n. (sil. leor-), pl. leorpăíturi

hórpăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (ung. hörpölni, szörpölni, rudă pin sunet cu rom. a sorbi). Est. Sorb cu mare zgomot (ca ghĭorlaniĭ). – Și leórpăĭ. V. clefăĭ.

leórpăĭ, a -í v. intr. (imit.) Est. (Vlah.). Horpăĭ.