LEORBẮU, leorbăi, s. m. (Reg.) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.

LEORBẮU, leorbăi, s. m. (Reg.) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.

leorbắu (reg.) (leor-) s. m., art. leorbắul; pl. leorbắi, art. leorbắii

leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii

LEORBĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

LEORBẮU ~i m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi

leorbău s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.