LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [Pr.: -bă-ia-] – Leorbăi + suf. -eală.

LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s. f. (Reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [Pr.: -bă-ia-] – Leorbăi + suf. -eală.

LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s. f. (Regional) Flecăreală, trăncăneală. Ce fel de judecător care ține legea în mînă și nu mă apără de leorbăiala avocaților? SADOVEANU, N. F. 93. – Pronunțat: leor-.

leorbăiálă (reg.) (leor-) s. f., g.-d. art. leorbăiélii; pl. leorbăiéli

leorbăiálă s. f. (sil. leor-), g.-d. art. leorbăiélii; pl. leorbăiéli

LEORBĂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuție, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie.

leorbăială s. v. FLECĂREALĂ. FLECĂRIE. FLECĂRIRE. FLECĂRIT. LIMBUȚIE. PĂLĂVRĂGEALĂ. PĂLĂVRĂGIRE. PĂLĂVRĂGIT. SPOROVĂIALĂ. SPOROVAIRE. SPOROVĂIT. TĂIFĂSUIALĂ. TĂIFĂSUIRE. TĂIFĂSUIT. TRĂNCĂNEALĂ. TRĂNCĂNIT. VORBĂRAIE. VORBĂRIE.