leorbăi definitie

2 intrări

16 definiții pentru leorbăi

LEORBĂÍ, leórbăi, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. [Prez. ind. și: leorbăiesc] – Leoarbă + suf. -ăi.
LEORBẮU, leorbăi, s. m. (Reg.) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.
LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A flecari, a trăncăni, a sporovăi. – Leoarbă + suf. -ăi.
LEORBẮU, leorbăi, s. m. (Reg.) Om flecar. – Leoarbă + suf. -ău.
LEORBĂÍ, leorbăiesc, vb. IV. (Regional) Intranz. A flecări, a vorbi fără rost, a trăncăni, a sporovăi. E beat, domnule judecător, nu știe ce spune, au leorbăit avocații. SADOVEANU, N. P. 94. ◊ Fig. (Despre strigătul curcanului) După dînsa alergau curcanii leorbăind din gușa cu mărgele roșii. C. PETRESCU, R. DR. 242. – Pronunțat: leor-.
!leorbăí (a ~) (reg.) (leor-) vb., ind. prez. 3. sg. leórbăie/leorbăiéste, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 să leórbăie/să leorbăiáscă
leorbắu (reg.) (leor-) s. m., art. leorbắul; pl. leorbắi, art. leorbắii
leorbăí vb. (sil. leor-), ind. prez. 1 sg. leorbăiésc / leórbăi, imperf. 3 sg. leorbăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. leorbăiáscă / leórbăie
leorbău s. m. (sil. leor-), art. leorbăul; pl. leorbăi, art. leorbăii
LEORBĂÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.
LEORBĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
A LEORBĂÍ ~iésc intranz. fam. A vorbi mult și fără rost; a flecări; a trăncăni; a pălăvrăgi; a lehăi. /leoarbă + suf. ~ăi
LEORBẮU ~i m. depr. Persoană căreia îi place să flecărească și să dea în vileag orice. /v. a leorbăi
leópăĭ saŭ leórbăĭ și -ĭésc, a (eo dift.) v. intr. (d. leop și leorbă. V. lipăĭ). Mold. Fam. Flecăresc, lehăĭesc, vorbesc prea mult.
leorbăi vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.
leorbău s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

leorbăi dex

Intrare: leorbăi
leorbăi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
leorbăi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: leorbău
leorbău substantiv masculin
  • silabisire: leor-