leoarcă definitie

15 definiții pentru leoarcă

LEOÁRCĂ adj. invar., adv. (Fam.) Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoarcă] – Liur + suf. -că.
LEOÁRCĂ adj. invar., adv. Foarte ud, plin de apă; bleașcă. [Pr.: leoar-că] – Liur + suf. -că.
LEOÁRCĂ adj. invar. Ud, plin de apă. Văzu cîțiva civili leoarcă, răsuflînd greu. CAMILAR, N. II 217. Aprins la față și leoarcă de sudoare, căzu jos ca un bujor frînt de ploaie. GALACTION, O. I 163. ◊ (Adverbial) Își ștergea sudoarea... cu niște batiste mototolite, ude leoarcă. DELAVRANCEA, S. 136. Își scoase hainele – pe spate și pe piept, cămașa i se făcuse leoarcă. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. Un vînt și o ploaie!... ne-a făcut leoarcă pe toți. CARAGIALE, O. II 342. – Pronunțat: leoar-.
leoárcă1 (înv., pop.) (leoar-) s. f.
leoárcă2 (fam.) (leoar-) adj. invar., adv.
leoárcă s. f., adj. invar., adv. (sil. leoar-)
LEOÁRCĂ adj. invar., adv. ciuciulete, (reg.) lișteav, (Mold. și Bucov.) blească. (Om ~; s-a întors ~.)
LEOÁRCĂ s. v. poșircă.
LEOÁRCĂ adj. invar. Care este foarte ud; care este plin de apă. [Sil. leoar-] /Liur + suf. ~că
leoárcă2, s.f. (reg.) 1. vin de proastă calitate; fiertură rea. 2. broască râioasă. 3. femeie stricată.
lioarcă f. broască râioasă. [Cf. germ. dial. LORK]. ║ adv. udat până la oase: ud lioarcă.
leoárcă V. leorcă.
leórcă, leoárcă și lĭúrcă adv. (imit. după zgomotu apeĭ care se scurge din haĭnele ude. V. fleorcă și ghĭolcă). Fam. Ud leorcă, ud de tot (cĭucĭulete, bleașcă): cu haĭnele leorcă. S. f. Bulearcă: o lĭurcă de ceaĭ! – Leo- în Mold. sud, leoa- în Munt. Mold., lĭu- în Mold. Trans. V. lișteav.
LEOARCĂ adj. invar., adv. ciuciulete, (reg.) lișteav, (Mold. și Bucov.) bleașcă. (Om ~; s-a întors ~.)
leoarcă s. v. POȘIRCĂ.

leoarcă dex

Intrare: leoarcă
leoarcă substantiv feminin adjectiv invariabil adverb
  • silabisire: leoar-