leoarbă definitie

10 definiții pentru leoarbă

LEOÁRBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică.
LEOÁRBĂ, leoarbe, s. f. (Reg.; depr.) Gură (ca organ al vorbirii). – Formație onomatopeică.
LEOÁRBĂ s. f. (În expr.) Tacă-ți leoarba = taci din gură. (Atestat în forma lioarbă) Mai tacă-vă lioarba! răcni Vătașa. DUNĂREANU, CH. 46. Tacă-ți lioarba, dac-ai venit aici. CREANGĂ, A. 155. – Scris și: lioarbă.
leoárbă (reg.) (leoar-) s. f., g.-d. art. leoárbei; pl. leoárbe
leoárbă s. f. (sil. leoar-), g.-d. art. leoárbei; pl. leoárbe
LEOÁRBĂ s. v. gură.
LEOÁRBĂ ~e f. reg. depr. Gură ca organ al vorbirii; bot. /Onomat.
leoápa și leópa, leoárba și leórba (eoa, eo o silabă) f. (imit. ca și leorbă). Mold. Fam. Tacă-țĭ leoapa, tacă-țĭ gura (fleoanca).
leoarbă s. v. GURĂ.
tacă-ți cața! / fleanca! / gura! / leoarba! / pliscul! expr. (vulg.) taci!, liniște!, încetează!

leoarbă dex

Intrare: leoarbă
leoarbă substantiv feminin
  • silabisire: leoar-