lentilă definitie

14 definiții pentru lentilă

LENTILĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă. 4. (În sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți, care servește la focalizarea fasciculelor de electroni și se utilizează în construcția microscopului electronic. – Din fr. lentille.
LENTÍLĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊ Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii. 2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă. 4. (În sintagma) Lentilă electronică = dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configurație și simetric, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor. – Din fr. lentille.
LENTÍLĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, mărginită de obicei de două suprafețe sferice sau de una sferică și una plană, care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. Și-a spart lentilele ochelarilor. ▭ Cartea văzută la Onufrie o avea și Frunză: avea pe scoarță niște lentile și instrumente de privit cerul. CAMILAR, TEM. 84. Era un laborator unde ochii răbdători osteneau pe lentila microscopului. C. PETRESCU, R. DR. 37. 2. Inel metalic care asigură legătura dintre două țevi de metal sau dintre o țeavă și un perete de metal. 3. (În siderurgie) Lupă.
lentílă s. f., g.-d. art. lentílei; pl. lentíle
lentílă s. f., g.-d. art. lentílei; pl. lentíle
LENTÍLĂ s. sticlă, (înv.) linte. (~ de ochelari.)
LENTÍLĂ s.f. 1. Piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ◊ Lentilă electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți. 2. Inel metalic de legătură între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal. 3. Lupă. [< fr. lentille].
LENTÍLĂ s. f. 1. piesă optică transparentă și cu suprafețele curbate, care refractă razele luminoase. ♦ ~ electronică = dispozitiv format din sisteme de electrozi sau din combinații de magneți și de electromagneți, care poate modifica traiectoriile electronilor; o ~ de contact = lentilă din materie plastică, ce se aplică direct pe globul ocular pentru corectarea vederii. 2. inel metalic de legătură între două țevi de metal, sau între o țeavă și un perete de metal. 3. lupă. 4. incluziune în sol de forma unei lentile (1). (< fr. lentille)
LENTÍLĂ ~e f. Piesă de sticlă folosită în aparatele optice, care servește la convergența sau la divergența razelor de lumină. /<fr. lentille
lentilă f. sticlă tăiată în formă de linte.
*lentílă f., pl. e (fr. lentille, lat. lentícula îld. lentĭcula, dim. d. lens, lentis, linte). Sticlă făcută în formă de linte și care are proprietatea de a devia regular razele luminoase. Lentilele se fac din cristal și se întrebuințează la instrumentele optice.
LENTI s. sticlă, (înv.) linte. (~ de ochelari.)
lentílă de contáct sint. s. (med.) ◊ „Lentilele de contact, care se aplică direct pe globul ocular, încep să câștige teren în detrimentul clasicilor ochelari.” Sc. 6 V 78 p. 6 (din fr. lentille de contact; cf. engl. contact lens; CD; DM; DEX-S)
lentilă, lentile s. f. ochi.

lentilă dex

Intrare: lentilă
lentilă substantiv feminin