lentă definitie

2 intrări

25 definiții pentru lentă

LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. Lenta migrațiune a norilor pe suprafața cerului... își găsește expresie sonoră și vibrează îndelung între pereții munților. BOGZA, C. O. 342. Turlele... stau sihastre și încă geometrice în lenta și întunecoasa dizolvare. GALACTION, O. I 217. Se înțelege că e antipatică tortura lentă la care Anca supune pe Dragomir. GHEREA, ST. CR. II 277.
lent adj. m., pl. lenți; f. léntă, pl. lénte
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte
lent adj. m., pl. lenți; f. sg. léntă, pl. lénte
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte
LENT adj., adv. 1. adj. v. greoi. 2. adj. v. domol. 3. adj. v. rar. 4. adv. v. încet.
LÉNTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)
Lent ≠ brusc, iute, rapid, repede
LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].
LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].
LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)
LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)
léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).
LENT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) Care manifestă lipsă de rapiditate; fără grabă; încet. 2) Care se desfășoară încet; cu ritm scăzut; domol; lin. /<fr. lent, lat. lentus
lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA].
*lent, -ă adj. (lat. léntus. V. alint). Încet, lin, cu mișcărĭ rare: mers lent. Fig. Inteligență lentă, leneșă, greoaĭe. Adv. În mod lent: acest rîŭ curge lent.
léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune.
LENT adj., adv. 1. adj. greoi, încet, moale, molatic, molîu, (înv.) tîrziu, zăbavnic. (Om ~ în mișcări; mișcări ~.) 2. adj. domol, încet, lin, liniștit, măsurat, potolit, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~.) 3. adj. rar. (Bătaia ~ a pendulei.) 4. adv. greu, încet. (Noaptea trecea ~.)
LENTĂ s. 1. cordon. (~ a unei decorații.) 2. eșarfă. (~ purtată de un înalt demnitar.)
lent, lenți s. m. locotenent.

lentă dex

Intrare: lentă
lentă substantiv feminin
Intrare: lent
lent adjectiv