lenevire definitie

2 intrări

20 definiții pentru lenevire

LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).
LENEVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei. – V. lenevi.
LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. și refl. A se afla, a rămâne sau a-i plăcea să rămână în inactivitate, a se lăsa cuprins de lene; a trândăvi. – Din leniv sau leaniv (înv. „leneș” < sl.).
LENEVÍRE, leneviri, s. f. Acțiunea de a (se) lenevi rezultatul ei. – V. lenevi.
LENEVÍ, lenevesc, vb. IV. Intranz. A-i fi cuiva lene să facă ceva; a se afla, a rămîne în inactivitate, a se codi, a pregeta (din cauza lenei) să acționeze, să muncească; a trîndâvi. Lenevi în pat cu o cafea. DUMITRIU, N. 104. Ți-oi spune că cel ce lenevește e frate cu cel ce strică. SADOVEANU, P. M. 17. Cine a fost cumpănit a agonisit și are ce îi trebuie, cine a lenevit și a fost bețiv n-are. REBREANU, R. I 262. ◊ Refl. Porunci să-i adune cîțiva din ținutul său, Însă de cei mai de frunte, ce să lenevea mai rău. PANN, P. V. I 109. ◊ Fig. Pe albia-i neregulată, Prahova, verzuie... aici parcă se lenevește, se-ntinde molatic... aci spumegînd se repede cu furie. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. Mintea... lenevindu-se moare. CONACHI, P. 278.
LENEVÍRE s. f. Acțiunea de a (se) lenevi și rezultatul ei: lene. Hotărî să-l spînzure, pentru a nu mai da pildă de lenevire și altora. CREANGĂ, P. 329. Starea lenevirii este mormîntul disciplinei. BĂLCESCU, O. I 19.
leneví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 să leneveáscă
lenevíre s. f., g.-d. art. lenevírii
leneví vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lenevésc, imperf. 3 sg. leneveá; conj. prez. 3 sg. și pl. leneveáscă
lenevíre s. f., g.-d. art. lenevírii
LENEVÍ vb. 1. a trândăvi, (rar și fam.) a tândăli, (rar) a tolăni, a trântori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoși, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)
LENEVÍRE s. v. indolență, lene, lenevie, puturoșenie, trândăveală, trândăvie.
A se lenevi ≠ a se hărnici
A LENEVÍ ~ésc intranz. A petrece vremea în lenevie; a lenoși; a trândăvi. /Din leniv
A SE LENEVÍ mă ~ésc intranz. A se lăsa cuprins de lenevie; a deveni leneș. /Din leniv
lenevì v. a deveni leneș. [Pol. LENIWY].
lenevésc v. tr. (vsl. lĕnovati). Fac leneș: vinu te lenevește, ĭar ceaiu și cafeaŭa te înviorează. V. intr. Trăĭesc în lenevie. V. refl. Devin leneș, simt lene: se lenevea să lucreze. V. huzuresc, trîndăvesc, tîndălesc.
LENEVI vb. 1. a trîndăvi, (rar și fam.) a tîndăli, (rar) a tolăni, a trîntori, (reg.) a migăli, a milcoși, a putori, a zăcări, (prin Ban.) a modoși, (fig.) a cloci. (Toată ziua ~.) 2. a se puturoși, (înv.) a se leni. (Te-ai ~ de tot!)
lenevire s. v. INDOLENȚĂ. LENE. LENEVIE. PUTUROȘENIE. TRÎNDĂVEALĂ. TRÎNDĂVIE.
A LENEVI a o arde, a arde gazul de pomană, a o bate în cap, a o cloci pe vatră, a se coi, a da afară muștele din Cișmigiu / din Herăstrău, a da sfoară la zmeu, a dospi cozonacul, a face laba, a freca bastonul / berbunca / mangalu’ / menta / țiparu’, a freca buha (ca să faci copii cu pene), a o freca la rece, a fute buha / vântul, a se lua de cur și a sări în sus, a se menaja, a se mocăi, a se moșmondi, a paște bobocii / muștele / vântul, a plimba mielu, a sta ca boier Bibescu, a sta ca o balegă / ca o plăcintă, a sta cu brațele încrucișate, a sta cu burta la soare, a sta cu cracii-n sus, a sta cu deștu-n cur / în fund / în gură, a sta cu mâinile în buzunare / în sân, a sta la palavre / la povești / la taclale, a ședea cloșcă, a tăia dracului bureți, a tăia frunză la câini, a târnosi mangalul.

lenevire dex

Intrare: lenevi
lenevi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lenevire
lenevire substantiv feminin