Dicționare ale limbii române

11 definiții pentru lenevie

LENEVÍE s. f. Starea omului leneș; p. ext. lene, trândăvie. – Lenevi + suf. -ie.
LENEVÍE s. f. Starea omului leneș; p. ext. lene, trândăvie. – Lenevi + suf. -ie.
LENEVÍE s. f. Lene.
lenevíe s. f., art. lenevía, g.-d. lenevíi, art. lenevíei
lenevíe s. f., art. lenevía, g.-d. lenevíi, art. lenevíei; pl. lenevíi
LENEVÍE s. v. lene.
Lenevie ≠ hărnicie
LENEVÍE f. Stare a celui care nu vrea, nu dorește sau nu-i place să muncească; lene. /a lenevi + suf. ~ie
lenevie f. lene statornică: își petrece vieața în lenevie.
lenevíe f. (d. vsl. lĕnivŭ, leneș). Trîndăvie, lene permanentă.
LENEVIE s. indolență, lene, puturoșenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.)

Lenevie dex online | sinonim

Lenevie definitie

Intrare: lenevie
lenevie