LEMÚRI s. m. pl. (în mitologia romană) Suflete ale morților care bântuiau noaptea sub formă de stafii, căutându-și fostele cămine. – Din lat. lemures, fr. lémures.

LEMÚRI s. m. pl. Suflete ale morților în credințele vechilor romani. – Din lat. lemures, fr. lémures.

lemúri s. m. pl.

lemúri s. m. pl.

LEMÚRI s. pl. (MITOL.) larve (pl.). (~ la romani.)

LEMÚRI s.m.pl. (Liv.) Sufletele morților din mitologia romană; strigoi. [< lat. lemures, fr. lémures].

LÉMURI s. m. pl. (mit.) sufletele morților la romani; fantome ale morților, strigoi. (< lat. lemures, fr. lémures)

LEMÚRII s. n. pl. sărbători religioase private, care aveau loc la romani în luna mai, cu care prilej se alungau spiritele morților prin zgomote nocturne. (< fr. lémuries)

*lémur m. (lat. lémures m. pl., strigoĭ). Zool. Maki, un animal din Madagascar, cu coada foarte lungă, tipu familiiĭ lemurienilor.

Lemuri = Lemures.

LEMÚRI (< fr., lat.) s. m. pl. (În tradiția romană) Suflete ale morților care bântuiau noaptea, căutându-și fostele cămine, sub formă de stafii sau fantome, considerate bune (lari) sau rele (larvae). Sărbătorirea lor, lemuria (9, 11 și 13 mai) a fost organizată pentru prima dată de Romulus, în memoria uciderii fratelui său. În timpul lemuriei templele erau închise și nu se oficiau căsătorii.