LEMPĂÍ, lempăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A mânca pe alese, a lua câte puțin, alegând de ici și de colo.

lempăĭésc, V. limpesc.

limpésc (vest) și linchésc (est) v. intr. și tr. (rudă cu lat. lámbere, a linge, vgr. lápto, limpesc, fr. [d. germ.] laper, germ. schlampen, schlappen ș. a.). Beaŭ trăgînd cu limba (ca cînele și pisica). Fam. Cotroboĭesc pin oale și mănînc cîte puțin din ele. – În Olt. NPl. Ceaur. 13) límpăĭ și -ĭésc. (Cp. cu stinchesc față de stimpesc). La Sadov. limbesc și lempăĭesc (VR. 1930, 9-10, 196). V. lincĭuresc.