LEMNÍU, -ÍE, lemnii, adj. (Rar) De culoarea lemnului.

LEMNÍU, -ÍE, lemnii, adj. (Rar) De culoarea lemnului. – Din lemn + suf. -iu.

LEMNÍU ~e (~i) Care este de culoarea lemnului. /lemn + suf. ~iu

lemníe f. (d. lemn, pin aluz. la ramurile acestor buruĭene. Cp. cu arămie, ferie). Olt. O plantă cu florĭ portocaliĭ, care se pun în undelemn și apoĭ pe rănĭ ca să le vindece (hypéricum perforátum), numită în Munt. sunătoare, ĭar în Mold. pojarniță (V. vulnerar). Munt. Răchitan.

răchitán m. (d. răchită). O mare plantă erbacee cu frunzele lanceolate, ca și răchita, și care crește pin locurĭ umede (lythrum calicaria, cu varietatea lythrum virgatum) numită și lemnie.