Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. ╚Üesut conduc─âtor al unor plante superioare, alc─âtuit din trahee, parenchim ╚Öi fibre cu lignin─â, folosit ca material de construc╚Ťie, drept combustibil etc. ÔŚŐ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu sim╚Ťi nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a ├«n╚Ťepeni; a deveni dur. A r─âm├óne ca de lemn = a ├«nlemni, a ├«ncremeni (din cauza unei surprize, unei emo╚Ťii etc.). A ├«nghe╚Ťa lemn = a ├«n╚Ťepeni de frig, a ├«nghe╚Ťa tun. 2. Tulpina ╚Öi ramurile unui arbore (sau arbust) t─âiat, servind pentru construc╚Ťii, drept combustibil etc.; bucat─â rupt─â sau t─âiat─â din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ÔŚŐ Expr. Doarme de po╚Ťi s─â tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme ad├ónc. E ger de crap─â lemnele, se spune c├ónd e foarte frig. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) Copac, arbust. ÔŚŐ Compuse: lemn-c├óinesc = arbust cu frunze mici ╚Öi groase, cu flori albe ╚Öi fructe negre, cultivat prin gr─âdini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plant─â erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-Domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene ╚Öi cu miros de l─âm├óie; lemnu╚Ö (Artemisia abrotanum). ÔÇô Lat. lignum.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNTDEL├ëMN s. n. Ulei comestibil extras din m─âsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ÔŚŐ Expr. A ie╚Öi deasupra ca untdelemnul = a birui, a ├«nvinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undel├ęmn s. n.] ÔÇô Unt + de + lemn (dup─â sl. dr─Ľv─Ľno maslo).
LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. ╚Üesut conduc─âtor al unor plante superioare, alc─âtuit din trahee, parenchim ╚Öi fibre cu lignin─â, folosit ca material de construc╚Ťie, drept combustibil etc. ÔŚŐ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu sim╚Ťi nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a ├«n╚Ťepeni; a deveni dur. A r─âm├óne ca de lemn = a ├«nlemni, a ├«ncremeni (din cauza unei surprize, unei emo╚Ťii etc.). A ├«nghe╚Ťa lemn = a ├«n╚Ťepeni de frig, a ├«nghe╚Ťa tun. 2. Tulpina ╚Öi ramurile unui arbore (sau arbust) t─âiat, servind pentru construc╚Ťii, drept combustibil etc.; bucat─â rupt─â sau t─âiat─â din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ÔŚŐ Expr. Doarme de po╚Ťi s─â tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crap─â lemnele, se spune c├ónd e foarte frig. 3. (├Änv. ╚Öi pop.) Copac, arbust. ÔŚŐ Compuse: lemn-c├óinesc = arbust cu frunze mici ╚Öi groase, cu flori albe ╚Öi fructe negre, cultivat prin gr─âdini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plant─â erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene ╚Öi cu miros de l─âm├óie; lemnu╚Ö (Artemisia abrotanum). ÔÇô Lat. lignum.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNTDEL├ëMN s. n. Ulei comestibil extras din m─âsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ÔŚŐ Expr. A ie╚Öi deasupra ca untdelemnul = a birui, a ├«nvinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undel├ęmn s. n.] ÔÇô Unt + de + lemn (dup─â sl. dr─Ľv─Ľno maslo).
LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. (Numai la sg.) Substan╚Ť─â dur─â, compact─â sau fibroas─â care alc─âtuie╚Öte tulpina, ramurile ╚Öi r─âd─âcina arborilor ╚Öi arbu╚Ötilor ╚Öi care serve╚Öte ca material de construc╚Ťie, pentru prelucr─âri chimice, drept combustibil etc. Am cerut domnului Iordan rachiu ├«ntr-o plosc─â de lemn. SADOVEANU, B. 106. Bronz, catifea, lemn sau m─âtase, Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI, O. I 179. [Soacra] rodea ├«n nurori, cum roade cariul ├«n lemn. CREANG─é, P. 12. Caden╚Ťata b─âtaie a unui orologiu de lemn. EMINESCU, N. 35. La lemnul tare trebuie secure ascu╚Ťit─â. ÔŚŐ Expr. A ajunge (sau a aduce pe cineva) la sap─â de lemn = a s─âr─âci cu des─âv├«r╚Öire, a despuia. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu sim╚Ťi nimic, a fi nesim╚Ťitor, a fi insensibil la ceva; a nu ╚Öti nimic. Da tattu de ce doarme, m─âi? Ce, el e de lemn? DUMITRIU, B. F. 101. La instruc╚Ťie mergea bini╚Öor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. A r─âm├«ne ca de lemn = a ├«nlemni, a ├«ncremeni, a nu mai spune nimic (din cauza unei emo╚Ťii cople╚Öitoare). ├Än urma lui, Com─âne╚Öteanu r─âmase ca de lemn. D. ZAMFIRESCU, R. 250. A Se face de lemn = a ├«n╚Ťepeni (din cauza frigului, a b─âuturii excesive etc.). ╚śi au b─âut cu to╚Ťii p├«n─â ce li s-au f─âcut f─âlcile de lemn. SADOVEANU, D. P. 12. ÔŚŐ (Adverbial, ├«n expr.) A fi ├«nghe╚Ťat lemn = a ├«n╚Ťepeni de frig, a fi ├«nghe╚Ťat bocn─â, a fi ├«nghe╚Ťat tun. E ├«nghe╚Ťat─â lemn. Nici nu poate vorbi. BUJOR, S. 106. 2. (Mai ales la pl.; uneori determinat prin ┬źde foc┬╗ sau ┬źde ars┬╗) Trunchiul ╚Öi ramurile unui arbore servind pentru construc╚Ťie sau drept combustibil. La poalele unui codru... vede o dihanie de om, care se p├«rp├«lea pe l├«ng─â un foc de dou─âzeci ╚Öi patru de st├«njeni de lemne. CREANG─é, P. 239. Dac─â v─â pune╚Ťi la vatr─â dinaintea focului, auzi╚Ťi lemnele ╚Ťip├«nd. NEGRUZZI, S. I 246. ÔŚŐ Doarme de po╚Ťi s─â tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. Adoarme mort, de puteai s─â tai lemne pe d├«nsul. CREANG─é, P. 215. E ger de crap─â lemnele, se spune c├«nd e foarte frig. Era un pui de ger ├«n diminea╚Ťa aceea, de cr─âpau lemnele. id. A. 23. ÔÖŽ Bucat─â, parte t─âiat─â sau rupt─â din trunchiul sau din ramurile unui arbore. ╚śedea ╚Öi el pe prisp─â ╚Öi ascu╚Ťea un lemn. DUMITRIU, N. 93. A╚Ö fi luat dou─â lemne uscate, apoi le-a╚Ö fi frecat unul cu altul p├«n─â ce s-ar fi aprins. DR─éGHICI, R. 67. 3. (├Änvechit ╚Öi regional) Copac, arbust. Toate lemnele se pleac─â Cu capul c─âtre p─âm├«nt. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 152. Frunz─â verde lemn sucit. HODO╚ś, P. P. 120. 4. Compuse: lemn-c├«inesc (sau lemnul-c├«inelui) = arbust, cu frunze mici ╚Öi groase de un verde-├«nchis, cultivat de obicei prin parcuri ╚Öi prin gr─âdini servind drept gard viu (Ligustrum vulgare); m─âlini╚Ť─â. Vi╚Ťa s─âlbatec─â urcase amestec├«ndu-╚Öi frunzele ╚Öi florile tufi╚Öurilor de lemn-c├«inesc. MACEDONSKI, O. III 109. Frunz─â verde lemn-c├«inesc, Stau mereu ╚Öi m─â g├«ndesc. TEODORESCU, P. P. 317; lemn-dulce = plant─â erbacee cu flori albe sau albastre, a c─ârei r─âd─âcin─â e ├«ntrebuin╚Ťat─â la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); lemnul- domnului = arbust din familia compozeelor, cu miros p─âtrunz─âtor de l─âm├«ie, cultivat adesea prin parcuri ╚Öi prin gr─âdini (Artemisia abrotanum); lemnu╚Ö (2). Ochiul-boului, lemnul-domnului ╚Öi limba-mielu╚Öelului. FILIMON, C. 264. Gr─âdinile cele de flori... cu lemnul-domnului ╚Öi l─âcrimioar─â ╚Öi cu c├«te alte plante aromatice. I. IONESCU, M. 373.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNTDEL├ëMN s. n. Ulei extras din m─âsline; p. ext. orice ulei vegetal comestibil. Vinul era gros ca untdelemnul. GALACTION, O. I 180. Pardesiul d-sale lung... b─âtea ├«n floarea verzie a untdelemnului de masline grecesc. HOGA╚ś, M. N. 46. Aprins─â o lamp─â neagr─â ├«mplut─â cu untdelemn. EMINESCU, N. 58. ÔŚŐ Expr. (Despre adev─âr, dreptate) A ie╚Öi deasupra ca untdelemnul = a birui, a ├«nvinge. ÔÇô Scris ╚Öi: unt-de-lemn. ÔÇô Form─â gramatical─â (articulat, ├«nvechit) untul-de-lemn (ISPIRESCU, L. 356). ÔÇô Variant─â: undel├ęmn s. n.
lemn s. n., pl. l├ęmne
lemn-c├óin├ęsc (plant─â) s. n.
lemn-d├║lce (plant─â) s. n.
!l├ęmnul-D├│mnului (plant─â) s. n. art.
!p─âd├║che-de-l├ęmn (insect─â) s. m., pl. p─âd├║chi-de-l├ęmn
!sfr├ędelul-l├ęmnului (insect─â) s. m. art.
Strß║ąmb─â-L├ęmne s. propriu m.
untdel├ęmn (unt-de-) s. n.
lemn s. n., (buc─â╚Ťi de arbore, arbori) pl. l├ęmne
lemn-c├óin├ęsc (bot.) s. n.
lemn-d├║lce (bot.) s. n.
l├ęmnul-D├│mnului (bot.) s. n.
p─âd├║che-de-l├ęmn s. m.
sfr├ędelul-l├ęmnului s. n.
untdel├ęmn s. n. (sil. mf. unt-)
LEMN s. (BOT.) lemn-c├óinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) m─âlin, m─âlini╚Ť─â, lemnul-c├óinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cior├ónglav, iarb─â-dulce, r─âd─âcin─â-dulce; lemn-r├óios (Evonymus verrucosa) = salb─â-r├óioas─â, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salc├óm-galben, (reg.) bobi╚Ťel, drob, grozam─â-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnu╚Ö, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricari╚Ť─â, iarb─â-sf├ónt─â, lemn-sf├ónt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-v├óntului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.
LEMN s. v. arbore, copac, pom.
LEMN-ÁLB s. v. salcâm.
LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
LEMN-CÂINÉSC s. v. crușân, salbă-moale, scoruș, vonicer.
LEMN-CU-BOABELE-ÁLBE s. v. hurmuz.
LEMN-D├ÜLCE s. v. r─âcule╚Ť.
LEMN-PUCIÓS s. v. scoruș, sânger.
LEMN-RÂIÓS s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
LEMN-SFÂNT s. v. lemnul-maicii-domnului.
LÉMNE s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.
LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.
LEMNUL-CÂINELUI s. v. lemn-câinesc, părul-ciutei, salbă-moale, verigar, vonicer.
LEMNULDÓMNULUI s. v. lemnul-maicii-domnului, pelin, rugină.
SPIRT DE LÉMN s. v. alcool metilic, metanol.
UNTDELÉMN s. v. ulei.
lemn (l├ęmne), s. n. ÔÇô 1. Bu╚Ötean. ÔÇô 2. Arbore. ÔÇô 3. Trunchi, buturug─â, ciot. ÔÇô 4. Surcea, ╚Ťand─âr─â, retez─âtur─â. ÔÇô 5. Vreascuri, trunchiuri (de foc). ÔÇô 6. (├Änv.) Crucea lui Iisus. ÔÇô 7. (Rar) Co╚Öciug, sicriu. ÔÇô Mr. lemnu, megl. lemu, istr. l─Ömn─Ö. Lat. l─şgnum (Pu╚Öcariu 963; Candrea-Dens., 976; REW 5034; DAR), cf. it. legno, sp. le├▒o, port. lenho. Sensul de ÔÇ×arboreÔÇŁ exist─â ╚Öi ├«n lat. t├«rzie ╚Öi ├«n it.; explicarea acestui sens prin influen╚Ťa sl. dr─Ľvo (╚śeineanu, Semasiol., 80; Rosetti, III, 99) este lipsit─â de fundament. Der. lemnu╚Ö, s. n. (be╚Ťi╚Öor de tac sau pu╚Öcoci de copil, ├«ntinz─âtor al fer─âstr─âului de m├«n─â; scoar╚Ť─â folosit─â drept colorant; Trans., fosfor); lemnu╚Öc─â, s. f. (plant─â, Lythrum salicaria); lemnos, adj. (de lemn, tare), cu suf. -os (dup─â Pu╚Öcariu 965; Candrea-Dens., 978; REW 5033 ╚Öi DAR, din lat. l─şgn┼Źsus, cf. mr. limnos); lemnoas─â, s. f. (varietate de struguri); lemniu, adj. (culoarea lemnului crud); lemnie, s. f. (plant─â, Lythrum salicaria); lemnar, s. n. ( t─âietor de lemne; toc─âtor; dalt─â), cu suf. -ar (dup─â REW 5032 ╚Öi DAR, din lat. l─şgn─ürium); lemnar, s. m. (dulgher, t├«mplar), cu acela╚Öi suf. (dup─â Pu╚Öcariu 964; Candrea-Dens., 977 ╚Öi DAR, din lat. l─şgn─ürius, cf. mr. limnar); lemn─âreas─â, s. f. (nevasta dulgherului); lemn─ârie, s. f. (t├«mpl─ârie, depozit de lemne; cherestea, lemne de construc╚Ťie); lemn─ârit, s. n. (me╚Öte╚Öugul lemnarului; impozit pe dreptul de a t─âia lemne); lemnam─â, s. f. (mul╚Ťime de lemne), care pare s─â reproduc─â lat. l─şgnamen (DAR), se folose╚Öte ├«n Banat; lemnet, s. n. (Olt., Banat, lemn─ârie, lemne multe), cu suf. -et; lemnitur─â, s. f. (Trans., arm─âtur─â care sus╚Ťine galeria unei mine); ├«nlemni (var. lemni), vb. (a ├«n╚Ťepeni, a ajunge ╚Ťeap─ân; a r─âm├«ne stupefiat, a r─âm├«ne paf); lemno╚Öa (var. lemno╚Öi), vb. refl. (a se face fibros). ÔÇô Cf. untdelemn.
LEMN ~e n. 1) Parte dur─â a arborilor, const├ónd dintr-un ╚Ťesut compact sau fibros, aflat ├«ntre scoar╚Ť─â ╚Öi m─âduv─â. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore t─âiat ╚Öi folosit ├«n construc╚Ťii sau pentru confec╚Ťionarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari t─âia╚Ťi ╚Öi folosi╚Ťi drept combustibil. ~e de foc. ÔŚŐ Ger de crap─â ~ele ger cumplit. A r─âm├óne ~ a r─âm├óne ├«ncremenit. 4): ~-c├óinesc arbust cu frunze mici, cu flori albe ╚Öi fructe negre, cultivat ├«n parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene ╚Öi cu miros de l─âm├óie. /<lat. lignum
UNTDEL├ëMN n. Ulei vegetal comestibil, extras din semin╚Ťele sau fructele unor plante (floarea-soarelui, m─âsline etc.). ÔŚŐ A ie╚Öi deasupra ca ~ul a) ie╚Öi la iveal─â; b) a ├«nvinge. /unt + de + lemn
lemn n. 1. substan╚Ť─â tare ╚Öi compact─â a arborilor: lemn de brad; 2. fig. nesim╚Ťitor ca un lemn: e╚Öti un lemn; 3. nume de plante ╚Öi de arbu╚Öti: lemul-c├óinelui, arbust cu florile albe (devenind la urm─â oache╚Öe) ce se cultiv─â prin gr─âdini pentru garduri vii (Ligustrum); lemn c├óinesc, tulichin─â; lemnul Domnului, plant─â cu flori galbene ╚Öi cu miros p─âtrunz─âtor de l─âm├óie, se cultiv─â adesea prin gr─âdini (Artemisia abrotanum); lemn dulce, plant─â ce cre╚Öte prin ╚Öesuri ╚Öi se cultiv─â pentru trebuin╚Ťele medicinale (Glycyrrhiza); lemn galben, dracil─â (d─â o vopsea galben─â); 4. arbore, oliv: unt de lemn. [Lat. LIGNUM]. ÔĽĹ adv. ca un lemn: adormise lemn.
Strâmbă-lemne m. în basme, uriaș năsdrăvan care îndoaie copacii codrilor: Strâmbă-lemne, uragan de vijelie AL.
undelemn n. V. untdelemn.
untdelemn n. uleiu scos din m─âsline. [Vechiu-rom. lemn, arbore: lit. uleiu de arbore (= m─âslin)].
lemn n., pl. e (lat. l─şgnum, it. legno, vfr. laigne, sp. le├▒o, pg. lenho). Substan╚Ťa tare ╚Öi compact─â a arborilor ╚Öi care formeaz─â r─âd─âcina, trunch─şu ╚Öi ramurile: o mas─â de lemn, lemn de brad. Fig. Om nesim╚Ťitor sa┼ş prost. A r─âm├«nea de lemn, a ├«nlemni. Lemn de stejar, de fag, substan╚Ťa lemnulu─ş c├«nd e vorba de construc╚Ťiune. Lemne de stejar, de fag, buc─â╚Ť─ş mar─ş sa┼ş mic─ş de lemn de stejar, de fag, ma─ş ales vorbind de cele de foc. Lemn sf├«nt, lemn din crucea lu─ş Hristos. Numele ma─ş multor arbor─ş, cop─âce─ş ╚Öi buru─şene: lemnu c├«nelu─ş (est) ╚Öi lemn c├«─şnesc (vest), m─âlin negru (lig├║strum vulg├íre), un cop─âcel oleace┼ş cu fructele ├«n form─â de bace negre, cultivat ╚Öi pin gr─âdin─ş p. gardur─ş vi─ş; lemn c├«nesc, pa╚Ťachin─â, verigar, salb─â moale; lemnu Domnulu─ş, un fel de pelini╚Ť─â cu miros de l─âm├«─şe, numit─â ╚Öi lemnu╚Ö (artemisia abr├│tonum); lemnu lu─ş Dumneze┼ş, rosmarin (Bz.); lemnu Ma─şci─ş Domnulu─ş, limbricari╚Ť─â; lemn dulce, ─şarb─â dulce; lemn galben, dracil─â; lemn piperat, un cop─âcel originar din America ╚Öi a c─âru─ş r─âd─âcin─â se ├«ntrebuin╚Ťeaz─â ├«n farmacie; lemn puc─şos, scoru╚Ö s─âlbatic. Unt-de-lemn, V. unt.
undel├ęmn n., pl. ur─ş, gen. al undelemnulu─ş (din unt-de-lemn, cum se scrie, dar se zice tot a╚Öa; bg. d┼şrveno mas─şo, dup─â care poate s─â fi fost tradus). Ule─ş de m─âsline (or─ş ╚Öi din alte plante): dreptatea ─şese deasupra, ca undelemnu. ÔÇô ├Än nord undelem (ca pum ├«ld. pumn).
unt-de-lemn, V. undelemn.
LEMN s. (BOT.) lemn-c├«inesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) m─âlin, m─âlini╚Ť─â, lemnul-c├«inelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cioringlav, iarb─â-dulce, r─âd─âcin─â-dulce; lemn-r├«ios (Evonymus verrucosa) = salb─â-r├«ioas─â, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salc├«m-galben, (reg.) bobi╚Ťel, drob, grozam─â-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnu╚Ö, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricari╚Ť─â, iarb─â-sf├«nt─â, lemn-sf├«nt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-v├«ntului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.
lemn s. v. ARBORE. COPAC. POM.
lemn-c├«inesc s. v. CRU╚ś├ÄN. SALB─é-MOALE. SCORU╚ś. VONICER.
lemn-cîinesc s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.
lemn-cu-boabele-albe s. v. HURMUZ.
lemn-dulce s. v. RĂCULEȚ.
lemn-pucios s. v. SCORU╚ś. S├ÄNGER.
lemn-rîios s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.
lemn-sfînt s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUI.
lemne s. pl. v. BUTUCI. PLAZURI. T─éLPI.
lemnul-bobului s. v. SALCÎM-GALBEN
lemnul-cîinelui s. v. LEMN-CÎINESC. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR. VONICER.
lemnul-Domnului s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUI. PELIN. RUGIN─é.
spirt de lemn s. v. ALCOOL METILIC. METANOL.
UNTDELEMN s. ulei, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.)
l├şmb─â de l├ęmn sint. s. 1993 (Referitor mai ales la discursul politic dinainte de 1989) Limbaj care folose╚Öte aproape exclusiv formule ├«ncremenite, golite de con╚Ťinut ╚Öi de expresivitate v. verbatim (din fr. langue de bois)
LEMN-DULCE s.n. Plant─â erbacee, comun─â ├«n sudul Europei ╚Öi ├«n Orient (Glycyrrhiza glabra), ale c─ârei r─âd─âcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizat─â pentru aromatizarea dulciurilor ╚Öi a b─âuturilor; se comercializeaz─â sub form─â de batoane, buc─â╚Ťi sau pudr─â. Din sirop de lemn-dulce, negru ╚Öi v├óscos, se fabric─â dulciuri (spirale, bastona╚Öe, bomboane), asem─ân─âtoare cu guma de mestecat, de culoare neagr─â ╚Öi am─ârui. ÔÇô Cf. germ. S├╝├čholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= r─âd─âcin─â dulce).
lemn, instrument de percu╚Ťie idiofon, construit ├«n dou─â tipuri: 1. model chinezesc (it. blocco di legno [cinese]; engl. [chinese] wood block; fr. bloc debois [chinois]; germ. Holzblock), const─â dintr-un bloc de lemn de form─â paralelipipedic─â, av├ónd dou─â fante scobite ├«n lungimea lui, pe fe╚Ťe ╚Öi la ├«n─âl╚Ťimi diferite. Datorit─â celor dou─â fante, l. emite, prin lovire, dou─â sunete distincte. 2. L. model american (it. nacchera cilindrica, cassa di legno; engl. tone block, wood cymbal; fr. bloc de bois [cylindrique]; germ. Rohrenholztrommel) este format din doi cilindri de lemn, uni╚Ťi ├«ntre ei, scobi╚Ťi ├«n interior ╚Öi prev─âzu╚Ťi cu c├óte o fant─â ├«n lungime. Cele dou─â sunete difer─â ca ├«n─âl╚Ťime [ca ╚Öi la l. (1)].
lemne, expresie eliptică desemnând grupul de instrumente de suflat din lemn din orchestra* simfonică.
organo di legno (cuv. it. ÔÇ×org─â de lemnÔÇŁ), denumire folosit─â ├«n sec. 16-17 pentru positiv*, spre deosebire de regal*, care folosea exclusiv tuburi linguale. ├Än partitura* operei ÔÇ×OrfeuÔÇŁ (1607), Monteverdi prevede doi organi di legno al─âturi de un regal.
DINTR-UN LEMN, Mănăstirea ~, mănăstire de maici, în com. Frâncești (jud. Vâlcea). Biserica Nașterea Maicii Domnului, ctitorită în 1634-1635 de Preda Brâncoveanu, cu adăugiri din 1684 și 1715, a fost zidită pe locul unui schit construit, în sec. 16, cu lemnul provenit dintr-un singur stejar. Picturi murale interioare (sec. 17-18). În apropierea incintei se află o biserică de lemn (sec. 19).
IN SILVAM NON LINGA FERAS (lat.) s─â nu duci lemne ├«n p─âdure ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×SatiraeÔÇŁ, I, 10, 34.
LEMN subst. 1. Lemni (BA ung. 29). 2. Lemne, fam., buc.; Lemnea, fam., act.; Leamna s. V. și Alaman.
GLYCYRRHIZA L., LEMN DULCE, fam. Leguminosae. Gen originar din regiunile mediteraneene, ├«n Asia, Australia, America de N ╚Öi America Latin─â, 12-14 specii, erbacee, perene sau semitufe. Frunze mari, imparipenate, cu foliole ovate, cel pu╚Ťin pe dos glandulos-punctate. Flori albastre, galbene sau albe, dispuse ├«n raceme, la subsuoara frunzei. Fruct, legum─â comprimat─â, adesea ghimpoas─â.
LIGUSTRUM L., LEMN CÎINESC, fam. Oleaceae. Gen originar din Japonia, China, India, Arhipelagul Malayez, Europa, nordul Africii, peste 50 specii, arbuști, rar arbori. Flori hermafrodite, albe (pe tip 4, cu caliciul rudimentar), în panicule erecte (cca 6 cm lungime), terminale. Fruct, bacă neagră, globuloasă. Frunze caduce sau persistente, oblong-lanceolate (cca 5-6 cm lungime), cu marginea întreagă, alterne sau opuse.
Dintr-un lemn, m-re. ├«n com. Fr├ónce╚Öti (jud. V├ólcea), care, potrivit tradi╚Ťiei, ar fi fost precedat─â de un mic schit construit dintr-un stejar uria╚Ö ├«n sec. 16. Bis. actual─â a fost zidit─â de Matei Basarab (1635-1636), pridvorul cu coloane de piatr─â decorate cu stalactite fiind ad─âugat de ╚śtefan Cantacuzino (1715). L├óng─â m-re se afl─â o frumoas─â bisericu╚Ť─â de lemn (sec. 18-19).
a aduce la sap─â de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar
a muta lemnele expr. a juca șah.
frec╚Ťie la picior(ul) de lemn expr. gest sau ac╚Ťiune inutil─â, care nu poate ├«ndrepta o stare de fapt / care nu poate ameliora o situa╚Ťie nepl─âcut─â.
lemn adj. invar. 1. prost, imbecil, cretin. 2. inert.
limbă de lemn expr. jargonul documentelor și al activiștilor de partid din perioada dictaturii comuniste.

Lemn dex online | sinonim

Lemn definitie

Intrare: Lemn
Lemn
Intrare: lemn
lemn substantiv neutru
Intrare: lemn-câinesc
lemn-câinesc substantiv neutru (numai) singular
Intrare: lemn-dulce
lemn-dulce substantiv neutru (numai) singular
Intrare: lemnul-Domnului
lemnul-Domnului substantiv neutru articulat (numai) singular
Intrare: p─âduche-de-lemn
p─âduche-de-lemn substantiv masculin
Intrare: sfredelul-lemnului
sfredelul-lemnului substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: untdelemn
untdelemn substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: unt-de-lemn
unt-de-lemn substantiv neutru (numai) singular
undelemn substantiv neutru (numai) singular