lemn definitie

81 definiții pentru lemn

LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. Țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.). A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun. 2. Tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme adânc. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. și pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-Domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNTDELÉMN s. n. Ulei comestibil extras din măsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ◊ Expr. A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s. n.] – Unt + de + lemn (după sl. drĕvĕno maslo).
LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. Țesut conducător al unor plante superioare, alcătuit din trahee, parenchim și fibre cu lignină, folosit ca material de construcție, drept combustibil etc. ◊ Expr. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi insensibil. A se face de lemn = a înțepeni; a deveni dur. A rămâne ca de lemn = a înlemni, a încremeni (din cauza unei surprize, unei emoții etc.). A îngheța lemn = a înțepeni de frig, a îngheța tun. 2. Tulpina și ramurile unui arbore (sau arbust) tăiat, servind pentru construcții, drept combustibil etc.; bucată ruptă sau tăiată din trunchiul sau din ramurile unui arbore (sau unui arbust). ◊ Expr. Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. E ger de crapă lemnele, se spune când e foarte frig. 3. (Înv. și pop.) Copac, arbust. ◊ Compuse: lemn-câinesc = arbust cu frunze mici și groase, cu flori albe și fructe negre, cultivat prin grădini, ca gard viu (Ligustrum vulgare); lemn-dulce = plantă erbacee cu flori mici, liliachii; plutitoare-dulce (Glyicyrrhiza echinata); lemnul-domnului = subarbust din familia compozeelor, cu flori galbene și cu miros de lămâie; lemnuș (Artemisia abrotanum). – Lat. lignum.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNTDELÉMN s. n. Ulei comestibil extras din măsline; p. gener. orice ulei vegetal comestibil. ◊ Expr. A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge; a se confirma, a se adeveri. [Var.: undelémn s. n.] – Unt + de + lemn (după sl. drĕvĕno maslo).
LEMN, (2, 3) lemne, s. n. 1. (Numai la sg.) Substanță dură, compactă sau fibroasă care alcătuiește tulpina, ramurile și rădăcina arborilor și arbuștilor și care servește ca material de construcție, pentru prelucrări chimice, drept combustibil etc. Am cerut domnului Iordan rachiu într-o ploscă de lemn. SADOVEANU, B. 106. Bronz, catifea, lemn sau mătase, Prind grai aproape omenesc. MACEDONSKI, O. I 179. [Soacra] rodea în nurori, cum roade cariul în lemn. CREANGĂ, P. 12. Cadențata bătaie a unui orologiu de lemn. EMINESCU, N. 35. La lemnul tare trebuie secure ascuțită. ◊ Expr. A ajunge (sau a aduce pe cineva) la sapă de lemn = a sărăci cu desăvîrșire, a despuia. A fi de lemn (sau ca lemnul) = a nu simți nimic, a fi nesimțitor, a fi insensibil la ceva; a nu ști nimic. Da tattu de ce doarme, măi? Ce, el e de lemn? DUMITRIU, B. F. 101. La instrucție mergea binișor, dar la teorie era ca lemnul. SADOVEANU, O. VI 140. A rămîne ca de lemn = a înlemni, a încremeni, a nu mai spune nimic (din cauza unei emoții copleșitoare). În urma lui, Comăneșteanu rămase ca de lemn. D. ZAMFIRESCU, R. 250. A Se face de lemn = a înțepeni (din cauza frigului, a băuturii excesive etc.). Și au băut cu toții pînă ce li s-au făcut fălcile de lemn. SADOVEANU, D. P. 12. ◊ (Adverbial, în expr.) A fi înghețat lemn = a înțepeni de frig, a fi înghețat bocnă, a fi înghețat tun. E înghețată lemn. Nici nu poate vorbi. BUJOR, S. 106. 2. (Mai ales la pl.; uneori determinat prin «de foc» sau «de ars») Trunchiul și ramurile unui arbore servind pentru construcție sau drept combustibil. La poalele unui codru... vede o dihanie de om, care se pîrpîlea pe lîngă un foc de douăzeci și patru de stînjeni de lemne. CREANGĂ, P. 239. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți lemnele țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. ◊ Doarme de poți să tai lemne pe el, se spune despre cineva care doarme greu. Adoarme mort, de puteai să tai lemne pe dînsul. CREANGĂ, P. 215. E ger de crapă lemnele, se spune cînd e foarte frig. Era un pui de ger în dimineața aceea, de crăpau lemnele. id. A. 23. ♦ Bucată, parte tăiată sau ruptă din trunchiul sau din ramurile unui arbore. Ședea și el pe prispă și ascuțea un lemn. DUMITRIU, N. 93. Aș fi luat două lemne uscate, apoi le-aș fi frecat unul cu altul pînă ce s-ar fi aprins. DRĂGHICI, R. 67. 3. (Învechit și regional) Copac, arbust. Toate lemnele se pleacă Cu capul către pămînt. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 152. Frunză verde lemn sucit. HODOȘ, P. P. 120. 4. Compuse: lemn-cîinesc (sau lemnul-cîinelui) = arbust, cu frunze mici și groase de un verde-închis, cultivat de obicei prin parcuri și prin grădini servind drept gard viu (Ligustrum vulgare); măliniță. Vița sălbatecă urcase amestecîndu-și frunzele și florile tufișurilor de lemn-cîinesc. MACEDONSKI, O. III 109. Frunză verde lemn-cîinesc, Stau mereu și mă gîndesc. TEODORESCU, P. P. 317; lemn-dulce = plantă erbacee cu flori albe sau albastre, a cărei rădăcină e întrebuințată la prepararea unor medicamente (Glycyrrhiza echinata); lemnul- domnului = arbust din familia compozeelor, cu miros pătrunzător de lămîie, cultivat adesea prin parcuri și prin grădini (Artemisia abrotanum); lemnuș (2). Ochiul-boului, lemnul-domnului și limba-mielușelului. FILIMON, C. 264. Grădinile cele de flori... cu lemnul-domnului și lăcrimioară și cu cîte alte plante aromatice. I. IONESCU, M. 373.
UNDELÉMN s. n. v. untdelemn.
UNTDELÉMN s. n. Ulei extras din măsline; p. ext. orice ulei vegetal comestibil. Vinul era gros ca untdelemnul. GALACTION, O. I 180. Pardesiul d-sale lung... bătea în floarea verzie a untdelemnului de masline grecesc. HOGAȘ, M. N. 46. Aprinsă o lampă neagră împlută cu untdelemn. EMINESCU, N. 58. ◊ Expr. (Despre adevăr, dreptate) A ieși deasupra ca untdelemnul = a birui, a învinge. – Scris și: unt-de-lemn. – Formă gramaticală (articulat, învechit) untul-de-lemn (ISPIRESCU, L. 356). – Variantă: undelémn s. n.
lemn s. n., pl. lémne
lemn-câinésc (plantă) s. n.
lemn-dúlce (plantă) s. n.
!lémnul-Dómnului (plantă) s. n. art.
!pădúche-de-lémn (insectă) s. m., pl. pădúchi-de-lémn
!sfrédelul-lémnului (insectă) s. m. art.
Strấmbă-Lémne s. propriu m.
untdelémn (unt-de-) s. n.
lemn s. n., (bucăți de arbore, arbori) pl. lémne
lemn-câinésc (bot.) s. n.
lemn-dúlce (bot.) s. n.
lémnul-Dómnului (bot.) s. n.
pădúche-de-lémn s. m.
sfrédelul-lémnului s. n.
untdelémn s. n. (sil. mf. unt-)
LEMN s. (BOT.) lemn-câinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) mălin, măliniță, lemnul-câinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) ciorânglav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-râios (Evonymus verrucosa) = salbă-râioasă, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcâm-galben, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnuș, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricariță, iarbă-sfântă, lemn-sfânt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vântului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.
LEMN s. v. arbore, copac, pom.
LEMN-ÁLB s. v. salcâm.
LEMN-CÂINÉSC s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
LEMN-CÂINÉSC s. v. crușân, salbă-moale, scoruș, vonicer.
LEMN-CU-BOABELE-ÁLBE s. v. hurmuz.
LEMN-DÚLCE s. v. răculeț.
LEMN-PUCIÓS s. v. scoruș, sânger.
LEMN-RÂIÓS s. v. părul-ciutei, salbă-moale, verigar.
LEMN-SFÂNT s. v. lemnul-maicii-domnului.
LÉMNE s. pl. v. butuci, plazuri, tălpi.
LEMNUL-BÓBULUI s. v. salcâm galben.
LEMNUL-CÂINELUI s. v. lemn-câinesc, părul-ciutei, salbă-moale, verigar, vonicer.
LEMNULDÓMNULUI s. v. lemnul-maicii-domnului, pelin, rugină.
SPIRT DE LÉMN s. v. alcool metilic, metanol.
UNTDELÉMN s. v. ulei.
lemn (lémne), s. n.1. Buștean. – 2. Arbore. – 3. Trunchi, buturugă, ciot. – 4. Surcea, țandără, retezătură. – 5. Vreascuri, trunchiuri (de foc). – 6. (Înv.) Crucea lui Iisus. – 7. (Rar) Coșciug, sicriu. – Mr. lemnu, megl. lemu, istr. lęmnę. Lat. lĭgnum (Pușcariu 963; Candrea-Dens., 976; REW 5034; DAR), cf. it. legno, sp. leño, port. lenho. Sensul de „arbore” există și în lat. tîrzie și în it.; explicarea acestui sens prin influența sl. drĕvo (Șeineanu, Semasiol., 80; Rosetti, III, 99) este lipsită de fundament. Der. lemnuș, s. n. (bețișor de tac sau pușcoci de copil, întinzător al ferăstrăului de mînă; scoarță folosită drept colorant; Trans., fosfor); lemnușcă, s. f. (plantă, Lythrum salicaria); lemnos, adj. (de lemn, tare), cu suf. -os (după Pușcariu 965; Candrea-Dens., 978; REW 5033 și DAR, din lat. lĭgnōsus, cf. mr. limnos); lemnoasă, s. f. (varietate de struguri); lemniu, adj. (culoarea lemnului crud); lemnie, s. f. (plantă, Lythrum salicaria); lemnar, s. n. ( tăietor de lemne; tocător; daltă), cu suf. -ar (după REW 5032 și DAR, din lat. lĭgnārium); lemnar, s. m. (dulgher, tîmplar), cu același suf. (după Pușcariu 964; Candrea-Dens., 977 și DAR, din lat. lĭgnārius, cf. mr. limnar); lemnăreasă, s. f. (nevasta dulgherului); lemnărie, s. f. (tîmplărie, depozit de lemne; cherestea, lemne de construcție); lemnărit, s. n. (meșteșugul lemnarului; impozit pe dreptul de a tăia lemne); lemnamă, s. f. (mulțime de lemne), care pare să reproducă lat. lĭgnamen (DAR), se folosește în Banat; lemnet, s. n. (Olt., Banat, lemnărie, lemne multe), cu suf. -et; lemnitură, s. f. (Trans., armătură care susține galeria unei mine); înlemni (var. lemni), vb. (a înțepeni, a ajunge țeapăn; a rămîne stupefiat, a rămîne paf); lemnoșa (var. lemnoși), vb. refl. (a se face fibros). – Cf. untdelemn.
LEMN ~e n. 1) Parte dură a arborilor, constând dintr-un țesut compact sau fibros, aflat între scoarță și măduvă. 2) Material provenit din tulpina sau ramurile groase ale unui arbore tăiat și folosit în construcții sau pentru confecționarea diferitelor obiecte. 3) mai ales la pl. Trunchiuri, ramuri, crengi de copaci sau tufari tăiați și folosiți drept combustibil. ~e de foc. ◊ Ger de crapă ~ele ger cumplit. A rămâne ~ a rămâne încremenit. 4): ~-câinesc arbust cu frunze mici, cu flori albe și fructe negre, cultivat în parcuri, pentru a forma garduri vii. ~ul-domnului arbust din familia compozitelor cu flori galbene și cu miros de lămâie. /<lat. lignum
UNTDELÉMN n. Ulei vegetal comestibil, extras din semințele sau fructele unor plante (floarea-soarelui, măsline etc.). ◊ A ieși deasupra ca ~ul a) ieși la iveală; b) a învinge. /unt + de + lemn
lemn n. 1. substanță tare și compactă a arborilor: lemn de brad; 2. fig. nesimțitor ca un lemn: ești un lemn; 3. nume de plante și de arbuști: lemul-câinelui, arbust cu florile albe (devenind la urmă oacheșe) ce se cultivă prin grădini pentru garduri vii (Ligustrum); lemn câinesc, tulichină; lemnul Domnului, plantă cu flori galbene și cu miros pătrunzător de lămâie, se cultivă adesea prin grădini (Artemisia abrotanum); lemn dulce, plantă ce crește prin șesuri și se cultivă pentru trebuințele medicinale (Glycyrrhiza); lemn galben, dracilă (dă o vopsea galbenă); 4. arbore, oliv: unt de lemn. [Lat. LIGNUM]. ║ adv. ca un lemn: adormise lemn.
Strâmbă-lemne m. în basme, uriaș năsdrăvan care îndoaie copacii codrilor: Strâmbă-lemne, uragan de vijelie AL.
undelemn n. V. untdelemn.
untdelemn n. uleiu scos din măsline. [Vechiu-rom. lemn, arbore: lit. uleiu de arbore (= măslin)].
lemn n., pl. e (lat. lĭgnum, it. legno, vfr. laigne, sp. leño, pg. lenho). Substanța tare și compactă a arborilor și care formează rădăcina, trunchĭu și ramurile: o masă de lemn, lemn de brad. Fig. Om nesimțitor saŭ prost. A rămînea de lemn, a înlemni. Lemn de stejar, de fag, substanța lemnuluĭ cînd e vorba de construcțiune. Lemne de stejar, de fag, bucățĭ marĭ saŭ micĭ de lemn de stejar, de fag, maĭ ales vorbind de cele de foc. Lemn sfînt, lemn din crucea luĭ Hristos. Numele maĭ multor arborĭ, copăceĭ și buruĭene: lemnu cîneluĭ (est) și lemn cîĭnesc (vest), mălin negru (ligústrum vulgáre), un copăcel oleaceŭ cu fructele în formă de bace negre, cultivat și pin grădinĭ p. gardurĭ viĭ; lemn cînesc, pațachină, verigar, salbă moale; lemnu Domnuluĭ, un fel de peliniță cu miros de lămîĭe, numită și lemnuș (artemisia abrótonum); lemnu luĭ Dumnezeŭ, rosmarin (Bz.); lemnu Maĭciĭ Domnuluĭ, limbricariță; lemn dulce, ĭarbă dulce; lemn galben, dracilă; lemn piperat, un copăcel originar din America și a căruĭ rădăcină se întrebuințează în farmacie; lemn pucĭos, scoruș sălbatic. Unt-de-lemn, V. unt.
undelémn n., pl. urĭ, gen. al undelemnuluĭ (din unt-de-lemn, cum se scrie, dar se zice tot așa; bg. dŭrveno masĭo, după care poate să fi fost tradus). Uleĭ de măsline (orĭ și din alte plante): dreptatea ĭese deasupra, ca undelemnu. – În nord undelem (ca pum îld. pumn).
unt-de-lemn, V. undelemn.
LEMN s. (BOT.) lemn-cîinesc (Ligustrum vulgare) = (reg.) mălin, măliniță, lemnul-cîinelui; lemn-dulce (Glycyrrhiza echinata) = (reg.) cioringlav, iarbă-dulce, rădăcină-dulce; lemn-rîios (Evonymus verrucosa) = salbă-rîioasă, (reg.) vonicer, cerceii-babei (pl.); lemnul-bobului (Cytisus nigricans) = salcîm-galben, (reg.) bobițel, drob, grozamă-mare; lemnul-Domnului (Artemisia abrotanum) = (reg.) alimon, lemnuș, iarba-lui-Dumnezeu; lemnul-Maicii-Domnului (Santolina chamaecyparissus) = (reg.) limbricariță, iarbă-sfîntă, lemn-sfînt, lemnul-Domnului, poala-Maicii-Domnului; lemnul-vîntului (Syringa josikaea) = (Transilv.) scumpie.
lemn s. v. ARBORE. COPAC. POM.
lemn-cîinesc s. v. CRUȘÎN. SALBĂ-MOALE. SCORUȘ. VONICER.
lemn-cîinesc s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.
lemn-cu-boabele-albe s. v. HURMUZ.
lemn-dulce s. v. RĂCULEȚ.
lemn-pucios s. v. SCORUȘ. SÎNGER.
lemn-rîios s. v. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR.
lemn-sfînt s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUI.
lemne s. pl. v. BUTUCI. PLAZURI. TĂLPI.
lemnul-bobului s. v. SALCÎM-GALBEN
lemnul-cîinelui s. v. LEMN-CÎINESC. PĂRUL-CIUTEI. SALBĂ-MOALE. VERIGAR. VONICER.
lemnul-Domnului s. v. LEMNUL-MAICII-DOMNULUI. PELIN. RUGINĂ.
spirt de lemn s. v. ALCOOL METILIC. METANOL.
UNTDELEMN s. ulei, (înv. și pop.) oloi, (înv. și reg.) oleu, (Ban.) zăitin. (~ de floarea-soarelui.)
límbă de lémn sint. s. 1993 (Referitor mai ales la discursul politic dinainte de 1989) Limbaj care folosește aproape exclusiv formule încremenite, golite de conținut și de expresivitate v. verbatim (din fr. langue de bois)
LEMN-DULCE s.n. Plantă erbacee, comună în sudul Europei și în Orient (Glycyrrhiza glabra), ale cărei rădăcini cu gust dulce-amar constituie una din cele mai vechi mirodenii, utilizată pentru aromatizarea dulciurilor și a băuturilor; se comercializează sub formă de batoane, bucăți sau pudră. Din sirop de lemn-dulce, negru și vâscos, se fabrică dulciuri (spirale, bastonașe, bomboane), asemănătoare cu guma de mestecat, de culoare neagră și amărui. – Cf. germ. Süßholz (= lemn dulce); it. radice dolce (= rădăcină dulce).
lemn, instrument de percuție idiofon, construit în două tipuri: 1. model chinezesc (it. blocco di legno [cinese]; engl. [chinese] wood block; fr. bloc debois [chinois]; germ. Holzblock), constă dintr-un bloc de lemn de formă paralelipipedică, având două fante scobite în lungimea lui, pe fețe și la înălțimi diferite. Datorită celor două fante, l. emite, prin lovire, două sunete distincte. 2. L. model american (it. nacchera cilindrica, cassa di legno; engl. tone block, wood cymbal; fr. bloc de bois [cylindrique]; germ. Rohrenholztrommel) este format din doi cilindri de lemn, uniți între ei, scobiți în interior și prevăzuți cu câte o fantă în lungime. Cele două sunete diferă ca înălțime [ca și la l. (1)].
lemne, expresie eliptică desemnând grupul de instrumente de suflat din lemn din orchestra* simfonică.
organo di legno (cuv. it. „orgă de lemn”), denumire folosită în sec. 16-17 pentru positiv*, spre deosebire de regal*, care folosea exclusiv tuburi linguale. În partitura* operei „Orfeu” (1607), Monteverdi prevede doi organi di legno alături de un regal.
DINTR-UN LEMN, Mănăstirea ~, mănăstire de maici, în com. Frâncești (jud. Vâlcea). Biserica Nașterea Maicii Domnului, ctitorită în 1634-1635 de Preda Brâncoveanu, cu adăugiri din 1684 și 1715, a fost zidită pe locul unui schit construit, în sec. 16, cu lemnul provenit dintr-un singur stejar. Picturi murale interioare (sec. 17-18). În apropierea incintei se află o biserică de lemn (sec. 19).
IN SILVAM NON LINGA FERAS (lat.) să nu duci lemne în pădure – Horațiu, „Satirae”, I, 10, 34.
LEMN subst. 1. Lemni (BA ung. 29). 2. Lemne, fam., buc.; Lemnea, fam., act.; Leamna s. V. și Alaman.
GLYCYRRHIZA L., LEMN DULCE, fam. Leguminosae. Gen originar din regiunile mediteraneene, în Asia, Australia, America de N și America Latină, 12-14 specii, erbacee, perene sau semitufe. Frunze mari, imparipenate, cu foliole ovate, cel puțin pe dos glandulos-punctate. Flori albastre, galbene sau albe, dispuse în raceme, la subsuoara frunzei. Fruct, legumă comprimată, adesea ghimpoasă.
LIGUSTRUM L., LEMN CÎINESC, fam. Oleaceae. Gen originar din Japonia, China, India, Arhipelagul Malayez, Europa, nordul Africii, peste 50 specii, arbuști, rar arbori. Flori hermafrodite, albe (pe tip 4, cu caliciul rudimentar), în panicule erecte (cca 6 cm lungime), terminale. Fruct, bacă neagră, globuloasă. Frunze caduce sau persistente, oblong-lanceolate (cca 5-6 cm lungime), cu marginea întreagă, alterne sau opuse.
Dintr-un lemn, m-re. în com. Frâncești (jud. Vâlcea), care, potrivit tradiției, ar fi fost precedată de un mic schit construit dintr-un stejar uriaș în sec. 16. Bis. actuală a fost zidită de Matei Basarab (1635-1636), pridvorul cu coloane de piatră decorate cu stalactite fiind adăugat de Ștefan Cantacuzino (1715). Lângă m-re se află o frumoasă bisericuță de lemn (sec. 18-19).
a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar
a muta lemnele expr. a juca șah.
frecție la picior(ul) de lemn expr. gest sau acțiune inutilă, care nu poate îndrepta o stare de fapt / care nu poate ameliora o situație neplăcută.
lemn adj. invar. 1. prost, imbecil, cretin. 2. inert.
limbă de lemn expr. jargonul documentelor și al activiștilor de partid din perioada dictaturii comuniste.

lemn dex

Intrare: Lemn
Lemn
Intrare: lemn
lemn substantiv neutru
Intrare: lemn-câinesc
lemn-câinesc substantiv neutru (numai) singular
Intrare: lemn-dulce
lemn-dulce substantiv neutru (numai) singular
Intrare: lemnul-Domnului
lemnul-Domnului substantiv neutru articulat (numai) singular
Intrare: păduche-de-lemn
păduche-de-lemn substantiv masculin
Intrare: sfredelul-lemnului
sfredelul-lemnului substantiv masculin articulat (numai) singular
Intrare: untdelemn
untdelemn substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: unt-de-lemn
unt-de-lemn substantiv neutru (numai) singular
undelemn substantiv neutru (numai) singular