LELÍCĂ s. f. (Pop.) Leliță. – Lele + suf. -ică.

LELÍCĂ s. f. (Pop.) Leliță. – Lele + suf. -ică.

LELÍCĂ s. f. (Popular) Leliță. Nu cumva ți s-a aprins călcîiele după vro lelică? NEGRUZZI, S. III 8. Cine te-au adus aice?... – Cine m-au adus lelică, Nu te pot încredința. CONACHI, P. 9. Frunză verde frunzulică, Ce să facem, tu lelică? Ne-am iubi, nu cutezăm; Ne-am lăsa, nu ne-ndurăm. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 61.

lelícă (pop.) s. f., g.-d. art. lelícăi/lelíchii

lelícă s. f., g.-d. art. lelícăi/lelíchii

LELÍCĂ s. v. leliță, țățică.

lelică s. v. LELIȚĂ. ȚĂȚICĂ.