lejnic n. halău. [Cf. leasă].

léjnic, V. leșnic.

léșnic n., pl. e (d. leș 2 cu sufixu sl. -nic din crîsnic). Vechĭ. Leș, pîndă (pl. -cĭ, ca și azĭ în Mold. farmicĭ îld. farmece). Azĭ. Nord. Aleș, crîsnic (de prins pește). – Și lejnic. V. leșteŭ.