LEICULÍȚĂ, leiculițe, s. f. (Pop.) Leicuță¹. – Leică¹ + suf. -uliță.

LEICULÍȚĂ, leiculițe, s. f. (Pop.) Leicuță¹. – Leică¹ + suf. -uliță.

LEICULÍȚĂ s. f. (Popular) Leicuță. Ce să fie asta leiculiță? ISPIRESCU, L. 238. – Pronunțat: lei-.

leiculíță (pop.) s. f., g.-d. art. leiculíței; pl. leiculíțe

leiculíță s. f., g.-d. art. leiculíței; pl. leiculíțe

LEICULÍȚĂ s. v. leliță, țățică.

leiculiță s. v. LELIȚĂ. ȚĂȚICĂ.