leicuță definitie

11 definiții pentru leicuță

LEICÚȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.
LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.
LEICÚȚĂ1, leicuțe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui leică1; leiculiță, leicușoară. – Leică1 + suf. -uță.
LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui leică2; pâlnioară. – Leică2 + suf. -uță.
LEICÚȚĂ1 s. f. (Popular) Diminutiv al lui leică1. Leicuței i-a făcut răvaș de drum. DELAVRANCEA, S. 39. D-ar fi venit neicuța, L-ar fi cunoscut leicuța. TEODORESCU, P. P. 320. Tu, leicuță Cătălină, Ce dai la bărbat de cină? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 411. – Pronunțat: lei-.
LEICÚȚĂ2, leicuțe, s. f. (Regional) Diminutiv al lui leică2; pîlnie mică. Oi face gura leicuță, Pîntecele balercuță (zice cel ce se pregătește să bea mult). SEVASTOS, N. 141. – Pronunțat: lei-.
leicúță (leiculiță, pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe
leicúță (leiculiță; pâlnioară) s. f., g.-d. art. leicúței; pl. leicúțe
LEICÚȚĂ s. v. petunie, pâlnioară, pâlniuță.
leĭcúță f., pl. e. Munt. Dim. d. leĭca: ĭa stăĭ, leĭcuță!
leicuță s. v. PETUNIE. PÎLNIOARĂ. PÎLNIUȚĂ.

leicuță dex

Intrare: leicuță
leicuță substantiv feminin