LEICUȘOÁRĂ, leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. – Leică1 + suf. -ușoară.

LEICUȘOÁRĂ, leicușoare, s. f. (Pop.) Leicuță2. – Leică1 + suf. -ușoară.

LEICUȘOÁRĂ s. f. (Popular) Leicuță. Foaie verde de secară, Fă leicuță, leicușoară, Ia mai ieși oleac-afară. BIBICESCU, P. P. 383. – Pronunțat: lei-.

leicușoáră (pop.) s. f., g.-d. art. leicușoárei; pl. leicușoáre

leicușoáră s. f., g.-d. art. leicușoárei; pl. leicușoáre

LEICUȘOÁRĂ s. v. leliță, țățică.

leicușoară s. v. LELIȚĂ. ȚĂȚICĂ.