11 definiții pentru leiță
LEÍȚĂ, leițe,
s. f. (
Înv. și
pop.) Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. –
Leu2 +
suf. -iță.
LEÍȚĂ, leițe,
s. f. Monedă de valoare mică (egală cu 20 de parale), care a circulat în trecut. –
Leu2 +
suf. -iță.
LEÍȚĂ, leițe,
s. f. (Învechit) Monedă măruntă, leușor. Cei care nu mergeau la rondul de săptămînă plăteau spătarului sau agăi o leiță. BĂLCESCU, O. I 34. Găina și rața se vînd cîte o leiță. FILIMON, C. 168. – Pronunțat: le-i-.
leíță (
înv.,
pop.)
s. f.,
g.-d. art. leíței;
pl. leíțe
leíță (monedă; leoaică) s. f., g.-d. art. leíței; pl. leíțe
leiță f. monedă de 1/2 leu.
1) leíță f., pl. e (d. leŭ). Ban. Leoaĭcă.
2) leíță f., pl. e (d. leŭ, monetă). Vechĭ. Tult (Șăĭn.).
tult m. (turc. tult, sülüs, d. ar. thulth, o treime; ngr. tulti, jumătate de leŭ). Vechĭ. O veche monetă turcească (numită și
leiță) în valoare de 15-20 de parale. Iron. Un ort, un zlot, un tult și o oală de unt, destul de scump (în realitate). Ban. (d. sîrb.). Pĭesă de 20 de crăițarĭ. V.
pițulă. Leiță dex online | sinonim
Leiță definitie