14 definiții pentru lehamete
LEHÁMETE s. f. v. lehamite. LEHÁMITE s. f. (
Fam.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În
expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [
Var.:
lehámete s. f.] – Din
bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
LEHÁMETE s. f. v. lehamite. LEHÁMITE s. f. (
Pop.) Oboseală, plictiseală, dezgust, silă (față de cineva sau de ceva). ◊ (În
expr.) A-i fi (sau a i se face) cuiva lehamite (de ceva) = a-i fi (cuiva) silă, a se dezgusta, a se scârbi (de ceva). [
Var.:
lehámete s. f.] – Din
bg. liha mi ti „mi-e silă, m-am săturat”.
LEHÁMETE s. f. v. lehamite. LEHÁMITE s. f. (
Mold.) Dezgust, silă, plictiseală. Dădu din mînă a lehamite. V. ROM. mai 1953, 90. Tata a făcut semn de lehamite cu mîna liberă și m-a privit blînd. SADOVEANU, N. F. 44. Încruntă sprincenile stufoase și făcu un semn de lehamite. C. PETRESCU, Î. II 214. ◊ (Mai ales în
expr.)
A-i fi (sau
a i se face cuiva)
lehamite (de ceva) = a-i fi silă, a fi sătul pînă în gît, a fi plictisit, a nu mai putea suporta ceva. Fiindu-le lehamite de lapte, brînză și carne de oi sfîrtecate de lup, aduceau de la cîmpie legume. SADOVEANU, B. 12. I se făcuse bietului om lehamite de atîta alergătură și de atîta încordare sufletească. SLAVICI, O. I 356. Măi frate... mi-e lehamite de frăția noastră. CREANGĂ, P. 38. (Eliptic; în forma lehamete) Vărul d-tale n-are nici un haz... Lehamete și de parale. ALECSANDRI, T. I 120. – Variantă:
lehámete s. f. LEHÁMITE s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, plictiseală, repulsie, scârbă, silă, urât. LEHÁMITE f. pop. Plictiseală, silă față de cineva sau de ceva. /<bulg. liha mi ti lehamete adv. Mold.: sătul până în gât; mi-e lehameie de frăția voastră CR. [Dela un primitiv leh cu sensul de superfluu (v. lehăì) și cu finalul analogic din (cogea)mite].
lehámite (scris și
-ete) adv. (răd. leh din lehăĭesc și sufixu mite din cogeamite). Mold. nord. A-țĭ fi lehamite de ceva, a fi grozav de plictisit: țăriĭ ĭ-e lehamite de demagogie. – În sud
dihamite. V.
helbet. lehamite s. v. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. PLICTISEALĂ. REPULSIE. SCÎRBĂ. SILĂ. URÎT. STARE DE LEHAMITE sictir, târș, târșală.
Lehamete dex online | sinonim
Lehamete definitie
Intrare: lehamite
lehamite substantiv feminin