lehămetuit definitie

2 intrări

13 definiții pentru lehămetuit

LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
LEHĂMETUÍT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Reg.) Lehămetit. – V. lehămetui.
LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -ui.
LEHĂMETUÍT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Reg.) Lehămetit. – V. lehămetui.
LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se lehămeti. Atuncea cînd a văzut el cît drum mai are... pînă la apa Prutului, s-a lehămetuit și s-a hotărît să se lase. SADOVEANU, B. 251. Lumea se lehămetuise să-l mai invite. C. PETRESCU, O. P. I 229.
LEHĂMETUÍT, -Ă, lehămetuiți, -te, adj. (Mold.) Lehămetit.
!lehămetuí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetuiéște, imperf. 3 sg. se lehămetuiá; conj. prez. 3 să se lehămetuiáscă
lehămetuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetuiésc, imperf. 3 sg. lehămetuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetuiáscă
LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi.
LEHĂMETUÍT adj. v. dezgustat, îngrețoșat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
lehămetui vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. SĂTURA. SCÎRBI.
lehămetuit adj. v. DEZGUSTAT. ÎNGREȚOȘAT. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT.

lehămetuit dex

Intrare: lehămetui
lehămetui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lehămetuit
lehămetuit adjectiv