8 definiții pentru lehămetuire
LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc,
vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se lehămeti. –
Lehamete +
suf. -ui.
LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc,
vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se lehămeti. –
Lehamete +
suf. -ui.
LEHĂMETUÍ, lehămetuiesc,
vb. IV.
Refl. (
Mold.) A se lehămeti. Atuncea cînd a văzut el cît drum mai are... pînă la apa Prutului, s-a lehămetuit și s-a hotărît să se lase. SADOVEANU, B. 251. Lumea se lehămetuise să-l mai invite. C. PETRESCU, O. P. I 229.
!lehămetuí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se lehămetuiéște,
imperf. 3
sg. se lehămetuiá;
conj. prez. 3 să se lehămetuiáscă
lehămetuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetuiésc, imperf. 3 sg. lehămetuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetuiáscă LEHĂMETUÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi. lehă- și
lehemetésc, -tuĭésc și
-tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
lehămetui vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. SĂTURA. SCÎRBI. Lehămetuire dex online | sinonim
Lehămetuire definitie
Intrare: lehămetui
lehămetui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lehămetuire
lehămetuire infinitiv lung