Dicționare ale limbii române

2 intrări

17 definiții pentru lehămetit

LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămețí vb. IV] – Din lehamete.
LEHĂMETÍT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. (Reg.) Plictisit, scârbit, dezgustat, lehămetuit. – V. lehămeti.
LEHĂMEȚÍ vb. IV v. lehămeti.
LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [Var.: lehămețí vb. IV] – Din lehamete.
LEHĂMETÍT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. (Reg.) Plictisit, scârbit, dezgustat, lehămetuit. – V. lehămeti.
LEHĂMEȚÍ vb. IV v. lehămeti.
LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV. Refl. (Mold.; și în forma lehămeți) A se sătura (de ceva sau de cineva) pînă în gît; a-i fi silă, a se scîrbi, a se dezgusta, a se plictisi. S-a lehămețit în cele din urmă Grigore Vîrnav. GALAN, Z. R. 183. A fost nevoit să-și ieie tălpășița spre Humulești, lehămetindu-se de popie. CREANGĂ, A. 102. De la o vreme și babele și prietenii, lehămetindu-se, l-au dat în burduful dracului. id. P. 142. ◊ (Rar) Mi te-ai lehămetit de la inimă = mi-ai ieșit din inimă, nu te mai iubesc, nu mai vreau să știu de tine. Hai de mănîncă; dar să știi că mi te-ai lehămetit de la inimă. CREANGĂ, A. 69. – Variantă: lehămeți vb. IV.
LEHĂMETÍT, -Ă, lehămetiți, -te, adj. Scîrbit, dezgustat.
LEHĂMEȚÍ vb. IV v. lehămeti.
!lehămetí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetéște, imperf. 3 sg. se lehămeteá; conj. prez. 3 să se lehămeteáscă
lehămetí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetésc, imperf. 3 sg. lehămeteá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămeteáscă
LEHĂMETÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.
LEHĂMETÍT adj. v. dezgustat, îngrețoșat, plictisit, sătul, săturat, scârbit.
A SE LEHĂMETÍ mă ~ésc intranz. pop. A avea repulsie, dezgust (față de ceva sau de cineva); a pierde completamente dorința (de ceva); a se dezgusta. /Din lehamete
lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.
lehămeti vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. PLICTISI. SĂTURA. SCÎRBI. URÎ.
lehămetit adj. v. DEZGUSTAT. ÎNGREȚOȘAT. PLICTISIT. SĂTUL. SĂTURAT. SCÎRBIT.

Lehămetit dex online | sinonim

Lehămetit definitie

Intrare: lehămeti
lehămeți verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
lehămeti verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lehămetit
lehămetit adjectiv