LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -isi.

LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se lehămeti. – Lehamete + suf. -isi.

LEHĂMETISÍ, lehămetisesc, vb. IV. Refl. (Mold.) A se lehămeti. Se lehămetisiseră pînă și cele două de gura cea rea a babei. CREANGĂ, P. 12.

lehămetisí (a se ~) (reg.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se lehămetiséște, imperf. 3 sg. se lehămetiseá; conj. prez. 3 să se lehămetiseáscă

lehămetisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lehămetisésc, imperf. 3 sg. lehămetiseá; conj. prez. 3 sg. și pl. lehămetiseáscă

LEHĂMETISÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, sătura, scârbi.

lehă- și lehemetésc, -tuĭésc și -tisésc (mă) v. refl. (d. lehamite). Mold. nord. Mă plictisesc, mă scîrbesc grozav. Mă lehămetesc cuĭva, îĭ ajung absolut nesuferit.

lehămetisi vb. v. DEZGUSTA. ÎNGREȚOȘA. SĂTURA. SCÎRBI.