LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.

LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.

LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură (I 2); bocceluță. S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33. Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136. Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227.

!legăturícă s. f., g.-d. art. legăturícii/legăturélei; pl. legăturíci/legăturéle, art. legăturícile/legăturélele

legăturícă s.f., g.-d. art. legăturélei / legăturícii; pl. legăturéle / legăturíci

LEGĂTURÍCĂ s. bocceluță. (Și-a luat ~ și a plecat.)

legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.

LEGĂTURICĂ s. bocceluță. (Și-a luat ~ și a plecat.)