LEGUMEÁLĂ, legumeli, s. f. (Reg.) Faptul de a legumi. – Legumi + suf. -eală.

LEGUMEÁLĂ, legumeli, s. f. (Reg.) Faptul de a legumi. – Legumi + suf. -eală.

LEGUMEÁLĂ, legumeli, s. f. (Neobișnuit) Cumpătare, economie, zgîrcenie la mîncare. Pandele da însă poruncă Marghioalei să nu se încurce cu legumeala, ci să aducă porumbul și meiul cu banița ca să-și îndestuleze el, după cum se cuvenea, drăguțele lui de păsări. MACEDONSKI, O. III 49.

legumeálă (reg.) s. f., g.-d. art. legumélii; pl. leguméli

legumeálă s. f., g.-d. legumélii; pl. leguméli

legumeálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a legumi.