Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru legiuitor

LEGIUIT├ôR, -O├üRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care elaboreaz─â legi. [Pr.: -giu-i-] ÔÇô Legiui + suf. -tor.
LEGIUIT├ôR, -O├üRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. ╚Öi f. (Persoan─â) care legiuie╚Öte sau legifereaz─â. [Pr.: -giu-i-] ÔÇô Legiui + suf. -tor.
LEGIUIT├ôR, -O├üRE, legiuitori, -oare, adj. Care legiuie╚Öte; legislativ. Marea Adunare Na╚Ťional─â este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Rom├«ne. CONST. R.P.R. 18. Domnii erau pontifici legiuitori. NEGRUZZI, S. I 273.
legiuitór (-giu-) adj. m., s. m., pl. legiuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. legiuitoáre
legiuitór adj. m., s. m. (sil. -giu-), pl. legiuitóri; f. sg. și pl. legiuitoáre
LEGIUITÓR adj., s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legislator.
LEGIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană în drept să legifereze. /a legiui + suf. ~tor
legiuitor a. legislativ. ÔĽĹ m. legislator.
leg─şuit├│r, -o├íre adj. Legislativ. Subst. Legislator.
LEGIUITOR adj., s. (JUR.) 1. adj. legislativ. (Organele ~.) 2. s. legislator.

Legiuitor dex online | sinonim

Legiuitor definitie

Intrare: legiuitor (adj.)
legiuitor adjectiv
  • silabisire: -giu-
Intrare: legiuitor (s.m.)
legiuitor substantiv masculin
  • silabisire: -giu-