legiuitor definitie

10 definiții pentru legiuitor

LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care elaborează legi. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.
LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care legiuiește sau legiferează. [Pr.: -giu-i-] – Legiui + suf. -tor.
LEGIUITÓR, -OÁRE, legiuitori, -oare, adj. Care legiuiește; legislativ. Marea Adunare Națională este unicul organ legiuitor al Republicii Populare Romîne. CONST. R.P.R. 18. Domnii erau pontifici legiuitori. NEGRUZZI, S. I 273.
legiuitór (-giu-) adj. m., s. m., pl. legiuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. legiuitoáre
legiuitór adj. m., s. m. (sil. -giu-), pl. legiuitóri; f. sg. și pl. legiuitoáre
LEGIUITÓR adj., s. 1. adj. v. legislativ. 2. s. legislator.
LEGIUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană în drept să legifereze. /a legiui + suf. ~tor
legiuitor a. legislativ. ║ m. legislator.
legĭuitór, -oáre adj. Legislativ. Subst. Legislator.
LEGIUITOR adj., s. (JUR.) 1. adj. legislativ. (Organele ~.) 2. s. legislator.

legiuitor dex

Intrare: legiuitor (adj.)
legiuitor adjectiv
  • silabisire: -giu-
Intrare: legiuitor (s.m.)
legiuitor substantiv masculin
  • silabisire: -giu-