Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru legitimist

LEGITIM├ŹST, -─é, legitimi╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care sus╚Ťine o dinastie sau un suveran, considera╚Ťi drept singurii ├«ndrept─â╚Ťi╚Ťi s─â ocupe tronul. ÔÇô Din fr. l├ęgitimiste.
LEGITIM├ŹST, -─é, legitimi╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f., adj. (Persoan─â) care sus╚Ťine o dinastie sau un suveran, considera╚Ťi drept singurii ├«ndrept─â╚Ťi╚Ťi s─â ocupe tronul. ÔÇô Din fr. l├ęgitimiste.
LEGITIM├ŹST, -─é, legitimi╚Öti, -ste, s. m. ╚Öi f. (├Än ╚Ť─ârile monarhice) Partizan al monarhiei ereditare. ├Än politic─â este legitimist sau partizan al lui Enric al V-lea. BOLINTINEANU, O. 320.
legitim├şst adj. m., s. m., pl. legitim├ş╚Öti; adj. f., s. f. legitim├şst─â, pl. legitim├şste
legitim├şst s. m., adj. m., pl. legitim├ş╚Öti; f. sg. legitim├şst─â, pl. legitim├şste
LEGITIM├ŹST, -─é adj. Referitor la legitimism. // s.m. ╚Öi f. Adept al legitimismului. [< fr. l├ęgitimiste].
LEGITIM├ŹST, -─é adj., s. m. f. (adept) al legitimismului. (< fr. l├ęgitimiste)
LEGITIM├ŹST1 ~st─â (~╚Öti, ~ste) Care ╚Ťine de legitimism; propriu legitimismului. /<fr. l├ęgitimiste
LEGITIM├ŹST2 ~st─â (~╚Öti, ~ste) m. ╚Öi f. Adept al legitimismului. /<fr. l├ęgitimiste
*legitim├şst, -─â s. ╚Öi adj. Care ap─âr─â principiu dinastii─ş legitime, drepturile de na╚Ötere la tron: partidu legitimist francez.

Legitimist dex online | sinonim

Legitimist definitie

Intrare: legitimist (adj.)
legitimist adjectiv
Intrare: legitimist (s.m.)
legitimist substantiv masculin