Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru legitimism

LEGITIM├ŹSM s. n. Principiu monarhic afirmat ├«n timpul mi╚Öc─ârilor revolu╚Ťionare ale burgheziei din Europa, care proclam─â dreptul inalienabil la tron al monarhiilor legitime. ÔÇô Din germ. Legitimismus.
LEGITIM├ŹSM s. n. Teorie care proclam─â drept principiu fundamental dreptul inalienabil la tron al dinastiilor legitime (r─âsturnate ├«n urma unor evenimente sociale sau politice) ╚Öi puterea absolut─â a acestora. ÔÇô Din germ. Legitimismus.
legitim├şsm s. n.
legitim├şsm s. n.
LEGITIM├ŹSM s.n. Teorie care proclam─â drept principiu fundamental al or├ónduirii de stat ÔÇ×dreptulÔÇŁ sf├ónt ╚Öi inalienabil la tron al dinastiilor legitime ╚Öi puterea absolut─â a acestora. [< fr. l├ęgitimisme].
LEGITIM├ŹSM s. n. principiu care proclam─â dreptul inali-enabil la tron al dinastiilor legitime. (< fr. l├ęgitimisme)
LEGITIM├ŹSM n. Teorie care proclam─â drept principiu al or├ónduirii de stat monarhia ereditar─â. /<germ. Legitimismus

Legitimism dex online | sinonim

Legitimism definitie

Intrare: legitimism
legitimism substantiv neutru