legitimat definitie

2 intrări

14 definiții pentru legitimat

LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer.
LEGITIMÁT, -Ă, legitimați, -te, adj. 1. Căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal. 2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim. 3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. – V. legitima.
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoaște unui copil născut în afara căsătoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a îndreptăți. – Din fr. légitimer.
LEGITIMÁT, -Ă, legitimați, -te, adj. 1. Căruia i s-a cerut să se legitimeze cu un document legal. 2. (Despre copii născuți în afara căsătoriei) Care a fost recunoscut ca legitim. 3. Care a fost considerat just, echitabil, îndreptățit. – V. legitima.
LEGITIMÁ, legitimez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A stabili identitatea cuiva pe baza unui document legal. (Refl.) În fața autorităților cetățenii se legitimează cu buletinul de identitate. 2. (În legislația anterioară celei socialiste) A recunoaște unui copil natural drepturile de copil legitim. 3. Fig. A justifica, a îndreptăți.
legitimá (a ~) vb., ind. prez. 3 legitimeáză
legitimá vb., ind. prez. 1 sg. legitiméz, 3 sg. și pl. legitimeáză
LEGITIMÁ vb. v. îndreptăți, justifica, motiva.
LEGITIMÁ vb. I. 1. tr., refl. A(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a îndreptăți. 3. tr. A recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. [< fr. légitimer].
LEGITIMÁ vb. I. tr., refl. a(-și) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a îndreptăți. 2. a recunoaște unui copil născut înainte de căsătorie drepturile unui copil legitim. (< fr. légitimer)
A LEGITIMÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A identifica pe bază de acte oficiale. 2) fig. (acțiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a îndreptăți; a motiva. /<fr. légitimer
legitimà v. 1. a da unui copil natural drepturile copilului legitim, după prescripțiunile legii; 2. a face legitim, a verifica: a legitima un pașaport; 3. a justifica: nimic nu poate legitima crima.
*legitiméz v. tr. (d. legitim; fr. légitimer). Fac legitim, daŭ unuĭ copil natural drepturĭ de copil legitim. Fac să se recunoască autentic un titlu, o putere, ș. a. Justific: nimica nu legitimează o faptă rea.
legitima vb. v. ÎNDREPTĂȚI. JUSTIFICA. MOTIVA.

legitimat dex

Intrare: legitima
legitima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: legitimat
legitimat adjectiv