Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru legitimare

LEGITIM├ü, legitimez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. l├ęgitimer.
LEGITIM├üRE, legitim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) legitima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. legitima.
LEGITIM├ü, legitimez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. Tranz. A recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«n afara c─âs─âtoriei drepturile de copil legitim. 3. Tranz. A justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi. ÔÇô Din fr. l├ęgitimer.
LEGITIM├üRE, legitim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) legitima ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. legitima.
LEGITIM├ü, legitimez, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la persoane) A stabili identitatea cuiva pe baza unui document legal. (Refl.) ├Än fa╚Ťa autorit─â╚Ťilor cet─â╚Ťenii se legitimeaz─â cu buletinul de identitate. 2. (├Än legisla╚Ťia anterioar─â celei socialiste) A recunoa╚Öte unui copil natural drepturile de copil legitim. 3. Fig. A justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi.
LEGITIM├üRE, legitim─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) legitima; justificare. C├«nd ├«n 1774 este trimis la Roma la colegiul ┬źDe propaganda fide┬╗, el [╚śincai] caut─â ╚Öi str├«nge documente istorice pentru legitimarea drepturilor poporului rom├«n desconsiderat de nobilime. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 388, 5/1.
legitimá (a ~) vb., ind. prez. 3 legitimeáză
legitimáre s. f., g.-d. art. legitimắrii; pl. legitimắri
legitim├í vb., ind. prez. 1 sg. legitim├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. legitime├íz─â
legitimáre s. f., g.-d. art. legitimării; pl. legitimări
LEGITIM├ü vb. v. ├«ndrept─â╚Ťi, justifica, motiva.
LEGITIM├üRE s. v. ├«ndrept─â╚Ťire, justificare, motivare, motiva╚Ťie, ra╚Ťiune, temei.
LEGITIM├ü vb. I. 1. tr., refl. A(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. 2. tr. (Fig.) A justifica, a motiva, a ├«ndrept─â╚Ťi. 3. tr. A recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«nainte de c─âs─âtorie drepturile unui copil legitim. [< fr. l├ęgitimer].
LEGITIM├üRE s.f. Ac╚Ťiunea, faptul de a (se) legitima. ÔÖŽ (Spec.) Recunoa╚Ötere a unui copil. [< legitima].
LEGITIM├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) stabili identitatea pe baza unui document legal. II. tr. 1. (fig.) a justifica, a ├«ndrept─â╚Ťi. 2. a recunoa╚Öte unui copil n─âscut ├«nainte de c─âs─âtorie drepturile unui copil legitim. (< fr. l├ęgitimer)
A LEGITIM├ü ~├ęz tranz. 1) (persoane) A identifica pe baz─â de acte oficiale. 2) fig. (ac╚Ťiuni, opinii etc.) A demonstra ca fiind legitim, just; a justifica; a ├«ndrept─â╚Ťi; a motiva. /<fr. l├ęgitimer
legitim├á v. 1. a da unui copil natural drepturile copilului legitim, dup─â prescrip╚Ťiunile legii; 2. a face legitim, a verifica: a legitima un pa╚Öaport; 3. a justifica: nimic nu poate legitima crima.
*legitima╚Ťi├║ne f. (d. legitimez; fr. l├ęgitimation). Ac╚Ťiunea de a legitima, de a recunoa╚Öte formal. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*legitim├ęz v. tr. (d. legitim; fr. l├ęgitimer). Fac legitim, da┼ş unu─ş copil natural dreptur─ş de copil legitim. Fac s─â se recunoasc─â autentic un titlu, o putere, ╚Ö. a. Justific: nimica nu legitimeaz─â o fapt─â rea.
legitima vb. v. ÎNDREPTĂȚI. JUSTIFICA. MOTIVA.
legitimare s. v. ÎNDREPTĂȚIRE. JUSTIFICARE. MOTIVARE. MOTIVAȚIE. RAȚIUNE. TEMEI.

Legitimare dex online | sinonim

Legitimare definitie

Intrare: legitima
legitima verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: legitimare
legitimare substantiv feminin